CSJ. Decizia nr. 623/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.623DOSAR NR.2235/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.6067 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei Oradea, a deciziei civile 326 A din 16 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, precum şi a deciziei nr.861 R din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Consiliul local Oradea reprezentat de consilier juridic L.L.şi intimata-reclamantă S.E.G.reprezentată de avocat O.R..
Procedura completă.
Consilier juridic L.L.depune un set de acte în copie (38 file): sentinţa civilă nr.2349 bis din 28.03.2002 a Judecătoriei Arad, devenită definitivă prin Decizia civilă nr.500 A din 10 iulie 2002 a Tribunalului Arad – Secţia civilă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr.2898 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, sentinţă prin care se constată falsul adresei nr.10524/14.05.1955 emisă de Sfatul Popular al oraşului Oradea – Secţia Agricolă către numitul S. E. şi se dispune anularea acestui înscris de care reclamanta a înţeles să se folosească în dovedirea acţiunii, Proces-verbal de începere a urmăririi penale din 13.11.2002, adresa nr.236/III/5/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dosar nr.84 referitor la Registrul agricol privind gospodăriile colective ale ţăranilor individuali, acte de stare civilă, extras de C.F. nr.550 al comunei Nojorid, adeverinţa nr.2905/24.10.2002 emisă de Primăria Comunei Nojorid şi titluri de proprietate nr.2196/12.08.2002 şi nr.2258/04.09.2002.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamanta S. E.G. în contradictoriu cu Consiliul local Oradea.
Consilier juridic L.L.solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă. Depune concluzii scrise.
Avocat O.R. solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei expertize topografice.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.E.G. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, ca reprezentant al Statului Român şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că este proprietara suprafeţei de 13,02 ha teren-păşune situat în Duleul Vadalmaş Oradea având nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în suprafaţă de 3182 mp şi a suprafeţei de 127.067 mp în nr.top 4702/7 din C.F. nr.3174 Oradea şi în consecinţă să se dispună intabularea dreptului său de proprietate în C.F. 3174 Oradea la nr.top 4702/5 a suprafeţei de 3282 mp şi a suprafeţei de 127.067 mp nr.top 4702/7.
În subsidiar, reclamanta solicită ca pârâtul să fie obligat să-i atribuie suprafaţa de 13,02 ha în imediata vecinătate a acestui teren.
În motivarea cererii sale reclamanta susţine că antecesorul său, S.E. a primit în proprietate de la Statul Român în anul 1955 o suprafaţă de 13,02 ha păşune situată în Duleul Vadalmaş Oradea înscrisă în C.F. nr.3174 Oradea la nr.top 470271 În schimbul terenului comasat la G.A.C. Nojorid în primăvara anului 1950, aşa cum rezulta din adresa nr.10524 din 14 mai 1955.
Că S.E.a fost căsătorit cu F.W., care a lăsat un testament în favoarea sa, încheind cu aceasta şi un contract de întreţinere.
Că terenul pe care l-a primit în proprietate nu a intrat niciodată în proprietatea C.A.P. întrucât păşunile nu au făcut obiectul cooperativizării agriculturii, iar antecesorii săi nu au fost membri cooperatori.
Precizează reclamanta că deşi antecesorii săi, proprietari asupra terenului revendicat şi pe care l-au deţinut până după cooperativizare, nu au putut să-l intabuleze pe numele lor în C.F., deoarece regimul existent la acea dată nu a permis acest lucru.
În drept reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art.480 C.civ.şi prevederile din Decretul-Lege 115/1938.
După administrarea probelor cu acte şi audierea martorului S.E. Judecătoria Oradea pronunţă sentinţa civilă 6067/04.07.2000 prin care admite acţiunea reclamantei S.E.G.şi constată că aceasta este proprietara suprafeţei de 13,02 ha păşune situată în Duleul Vadalmaş Oradea cu nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în suprafaţă de 3282 mp şi în nr.top4702/7 în suprafaţă de 127057 mp în scris în C.F.76902 Oradea, dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în C.F. nou format nr.76902 Oradea la nr.top 4702/5 în suprafaţă de 3282 mp şi nr.top 4702/7 în suprafaţă de 127057 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr.10524/14.05.1955 a fostului Sfat Popular al oraşului Oradea – Secţia Agricolă (fila 4 dosar 2941/2000) s-a comunicat antecesorului reclamantei, numitul S.E.că în schimbul terenului proprietatea sa, comasat la C.A.P.Nojorid, a primit în loc un teren în suprafaţă de 10 ha în satul Sântion, în Duleul Domnului cu nr.top 695, reprezentând păşune şi 13,02 ha teren din rezerva de stat în „Duleul Vadalmaş" Oradea situat administrativ în spatele Cimitirului Rulikovski cu nr.top 4702/1. Că reclamanta este succesoarea defunctului S.E.şi al defunctei F.W., care, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului S.E., i-a testat cu titlu de legat particular la data de 17.04.1991 întreg dreptul ei de proprietate pe care îl are la moştenirea lăsată de la „primul soţ şi foştii socri asupra terenurilor arabile, clădiri şi case care au fost colectivizate şi naţionalizate".
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, considerând că hotărârea este nelegală deoarece antecesorul reclamantei, S.E.s-a înscris în C.A.P. potrivit cererii formulate de acesta cu nr.1147/12 august 1959, aducând în cooperativă terenurile pe care le avea şi anume 600 stânjeni pătraţi vie şi 50 oi, iar adeverinţa nr.10524 din 14 mai 1955 constituie un fals, împotriva căruia a solicitat începerea cercetărilor penale.
Că antecesorul reclamantei înscriindu-se în C.A.P., reconstituirea drepturilor de proprietate pe care le pretinde cu privire la terenurile arătate în acţiune poate fi obţinută numai potrivit procedurii prevăzute de Legea 18/1991.
Prin Decizia civilă nr.326/A/16 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bihor – Oradea se respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul Consiliul Local Oradea.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea împotriva deciziei civile nr.326/A/2001 pronunţată de Tribunalul Bihor – Oradea a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.861/2001 pronunţată la 21 mai 2001 de Curtea de Apel Oradea.
În esenţă instanţa de recurs reţine din probele administrate, la fel ca şi instanţa de fond şi de apel, că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate cu adeverinţa nr.10524 din 14 mai 1955 eliberată de Sfatul Popular al Oraşului Oradea – Secţia Agricolă, adeverinţă care deşi prezintă unele inadvertenţe sesizate de recurentă şi care sunt întemeiate, ea constituie totuşi un început de probă, care a fost completată cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au confirmat schimbul de terenuri din anul 1955 pretins de reclamantă.
Împotriva sentinţei civile nr.6067 din 04.07.2000 pronunţată de Judecătoria Oradea, deciziei civile nr.326 din 16 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bihor şi deciziei civile nr.861 din 21 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în conformitate cu art.330 pct.2 C.proc.civ., aşa cum a fost modificat prin OUGnr.138/02.10.2000 şi nr.59/27.04.2001 recurs în anulare considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind totodată şi vădit netemeinice.
În motivarea recursului în anulare se arată că deşi acţiunea reclamantei S. E.G. are natura juridică a unei acţiuni reale, în revendicarea unui imobil, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.480 C.civ.a fost admisă, cu toate că reclamanta nu a făcut dovada că autorii săi au fost proprietarii tabulari ai imobilului, în cartea funciară fiind înscris ca proprietar al terenului Statul Român care a dobândit dreptul de proprietate prin posesiune faptică în anul 1881.
Că, reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea 18/1991, care reglementează redobândirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, prevederi legale care au fost ignorate şi încălcate de instanţele judecătoreşti care au soluţionat acţiunea în revendicare formulată în cauză, deşi nu aveau competenţă în această materie.
În sfârşit, greşit şi-au întemeiat instanţele hotărârile pronunţate pe înscrisul nr.10524/14 mai 1955 al Sfatului Popular al oraşului Oradea, deoarece prin rezoluţia nr.1305/P/2000 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a constatat că înscrisul menţionat este fals.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Oradea şi înregistrată la această instanţă sub nr.2941/2000 reclamanta S.E.G.a revendicat în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, ca reprezentant al Statului Român terenul în suprafaţă de 13,02 ha păşune situat în Duleul Vadalmaş Oradea înscris în C.F.3174 Oradea cu nr.top 4702/5 pentru suprafaţa de 3182 mp şi în nr.top 4702/7 pentru suprafaţa de 127.067 mp.
În motivarea acţiunii sale reclamanta susţine că a dobândit terenul revendicat de la antecesorii săi S.E.şi respectiv F.W. şi că S.E.a primit prin schimb, în urma comasării în anul 1950, a terenului proprietatea sa la C.A.P.Nojorid, 10 ha teren în satul Sântion şi 13,02 ha teren, adică cel revendicat, din rezerva de stat în Duleul Vadalmaş Oradea, situat în spatele Cimitirului Rulikovski.
Pentru a face dovada schimbului de terenuri şi deci a dreptului de proprietate a autorului său, reclamanta s-a folosit de adresa nr.10524 din 14 mai 1955 prin care Sfatul Popular al Oraşului Oradea – Secţia Agricolă comunică lui S.E.care sunt terenurile primite în schimbul terenului inclus în anul 1950 în operaţiunile de comasare la G.A.C.Nojorid.
Judecătoria Oradea a considerat adresa menţionată ca fiind un început de dovadă a dreptului de proprietate pentru terenul primit în urma comasării pe care a completat-o cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi în final a admis acţiunea reclamantei, soluţie menţinută atât de instanţa de apel cât şi de Curtea de Apel Oradea care a respins recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea.
S-a dovedit însă că înscrisul cu nr.10524/14 mai 1955 care s-a pretins că a fost emis de fostul Sfat Popular al oraşului Oradea este un act falsificat, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr.2349/bis/28.03.2002 pronunţată de Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.500/A/10.07.2002 pronunţată de Tribunalul Arad şi devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr.2898/03.12.2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, acte depuse în faza de judecată a recursului în anulare (filele 22-44).
Cu privire la caracterul fals al adresei nr.10524 din 14 mai 1955 folosită de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate al antecesorului său referitor la terenul revendicat s-au făcut cercetări şi de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea care prin rezoluţia din 17.04.2001 a sesizat Judecătoria Oradea în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti prin care să constate falsul şi să dispună anularea actului falsificat, o copie a rezoluţiei fiind depusă ca act nou în recurs la Curtea de Apel Oradea de către recurentul-pârât Consiliul Local Oradea (fila 25-27 dosar nr.1839/2001 al Curţii de Apel Oradea).
De asemenea, recurentul-pârât Consiliul Local Oradea a depus ca act nou în recurs şi copia adresei din 18.04.2001, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a înaintat acestei instanţe rezoluţia din 17.04.2001 (fila 24 dosar) iar la termenul de judecată din 21.05.2001 a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului privind falsificarea adresei nr.10.524/14 mai 1955, folosită de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate.
Deşi potrivit art.129 alin.(5) C.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, instanţa de recurs a respins cererea de suspendare a cauzei, considerând că este neîntemeiată, cu toate că soluţia ce urma să se pronunţe în cauza privind falsul înscrisului folosit de reclamantă era esenţială pentru pronunţarea unei hotărâri legale.
Prin Decizia civilă nr.861/R/21 mai 2001 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea, împotriva deciziei civile nr.326/16 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o menţine în totul.
Ulterior s-a dovedit că susţinerile şi apărările formulate de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea cu privire la caracterul fals al adeverinţei nr.1052/14.05.1955 eliberată de Sfatul Popular al oraşului Oradea, reţinut de instanţă ca fiind dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat de reclamantă, sunt întemeiate, prin sentinţa civilă nr.2349/bis/28.05.2002 pronunţată de Judecătoria Arad, înscrisul fiind constatat fals şi dispunându-se anularea acestuia.
Aşa fiind, se constată că recursul în anulare de faţă este fondat, hotărârile pronunţate în cauză întemeindu-se pe un înscris fals, care a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În consecinţă se admite recursul în anulare de faţă şi se casează hotărârile atacate iar pe fond judecându-se acţiunea reclamantei S.E.G. se respinge, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.861 R din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată, Decizia civilă nr.326 A din 16 februarie 2001 a Tribunalului Bihor precum şi sentinţa civilă nr.6067 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei Oradea şi pe fond respinge acţiunea reclamantei S.E.G. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6036/2002. Civil. Partaj succesoral. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 599/2002. Civil. Anulare titlu de proprietate.... → |
|---|
