CSJ. Decizia nr. 624/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.624Dosar nr.3952/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1520 din 19 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal au lipsit intimata-contestatoare C.M.şi intimata SC "T.I."SA Iaşi.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei latribunal, ca instanţă competentă să judece recursul declarat de SC „T.I.„SA Iaşi împotriva sentinţei civile nr.9842 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Iaşi.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9 noiembrie 2000 la Judecătoria Iaşi, contestatoarea C.M.a chemat în judecată pe intimata S.C. "T." SA Iaşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr.102 din 1 februarie 1999 prin care intimata i-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit.a din C.mun., reintegrareacontestatoarei în postul şi funcţia deţinute anterior desfacerii contractului de muncă şi plata tuturor drepturilor băneşti de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
In motivarea contestaţiei s-a susţinut că Decizia atacată nu a fost comunicată în termenul prevăzut de art.134 al.2 din C.mun.iar măsura disponibilizării a fost luată de către SC "T." SA Iaşi cu toate că programul de restructurare a societăţii a fost anulat prin Decizia Curţii de Apel Suceava iar contractul de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni şi toate hotărârile Consiliului de Administraţie al SC "T.I."SA, la rândul lor, au fost declarate nule.
Intimata S.C. "T." SA Iaşi, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei precum şi a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art.134 alin.2 din C.mun.întrucât acestea contravin prevederilor art.150 din Constituţia României.
Prin încheierea din 15 ianuarie 2001, în temeiul art.23 din Legea 47/1992 şi art.244 C.proc.civ., Judecătoria Iaşi a suspendat judecarea contestaţiei şi a înaintat dosarul Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Decizia nr.96 din 27 martie 2001 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.134 alin.2 din C.mun. ca inadmisibilă.
Urmare a reluării judecăţii, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.9842 din 4 iunie 2001, a respins excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei invocată de intimată, a admis contestaţia formulată de C.M., a anulat Decizia nr.102 din 1 februarie 1999 de desfacere a contractului de muncă şi a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior, obligând intimata la plata drepturilor lor salariale începând cu data de 1 februarie 1999 şi până la reintegrarea efectivă.
In motivarea sentinţei s-a reţinut că excepţia privind tardivitatea introducerii contestaţiei nu este întemeiată, deoarece intimata nu a comunicat contestatoarei Decizia prin care s-a dispus măsura desfacerii contractului de muncă, iar primirea de către aceasta a carnetului de muncă, a plăţilor compensatorii, a ajutorului de şomaj şi a indemnizaţiei de sprijin nu sunt elemente de natură să suplinească obligativitatea comunicării în scris a deciziei, aşa cum prevăd dispoziţiile art.134 alin.2 C.mun..S-a apreciat că, faţă de caracterul imperativ al normei legale invocate, comunicarea făcută de intimată, fără confirmarea scrisă a contestatoarei, nu are semnificaţia juridică a unei comunicări în scris şi, ca atare, contestaţia se consideră a fi introdusă în termen. Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că intimata nu a făcut dovada temeiniciei şi legalităţii măsurii de disponibilizare, măsură ce a fost luată fără respectarea procedurilor prevăzute de legislaţia în vigoaremenite să asigure o protecţie corespunzătoare salariaţilor,deşi OUGnr.9/1997 (în prezent abrogată prin O.U. nr.98/1999) stipula că, în situaţia desfacerii colective a contractului de muncă în baza dispoziţiilor art.130 lit.a din C.mun., este necesar să existe programe de restructurare, privatizare şi lichidare, măsura neputând fi luată decât după 60 de zile de la data aprobării programelor respective.
Soluţia pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi, care, prin Decizia civilă nr.1520 din 19 septembrie 222 august 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. "T." SA Iaşi.
La data de 6 septembrie 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a promovat în temeiul art.27 lit.f din Legea 92/1992 şi art.330 pct.2 C.proc.civ., recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, susţinând că aceste hotărâri au fost date cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
In motivarea recursului în anulare se susţine, în esenţă, că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor privind aplicarea legii civile în timp, respectiv a dispoziţiilor legale relative lacompetenţa de soluţionare a cauzelor, anterior şi ulterior OUG nr.138/2000, modificată prin OUGnr.59/2001, ambele cu aplicabilitate de la data de 2 mai 2001 în raport de faptul că prin aceste acte normative competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă în primă instanţa s-a atribuit tribunalelor iar curţilor de apel soluţionarea recursurilor. Se mai susţine totodată că soluţionarearecursurilordeclarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, în materia conflictelor de muncă, înainte de 2 mai 2001 cât şi a acelora pronunţate după această dată este de competenţa tribunalului, având aplicarenormele imperative ale art.23 alin.3 din legea nr.92/1992.
Recursul în anulare este fondat.
Este de observat că prin OGnr.138/2000 modificată prin OUGnr.59/2001 ambele cu aplicabilitate de la data de 2 mai 2001, competenţa materială în cazul conflictelor de muncă a fost restructurată, prin a atribui tribunalelor soluţionarea lor în primă instanţă, iar curţilor de apel, rezolvarea recursurilor.
Numai că, pentru situaţiile tranzitorii privind hotărârile pronunţate de judecătorii în materia conflictelor de muncă până la data de 2 mai 2001 sau în cauzele pendinte până la această dată, nu există norme tranzitorii cu caracter derogatoriu.
Acest lucru impune aplicarea normelor imperative ale art.23 alin.3 din Legea nr.92/1992, care stabilesc, cu caracter de principiu că dacă legea nu dispune altfel, recursul este de competenţa instanţei ierarhic superioară. In concret, alin.3 al textului citat prevede că „tribunalele, ca instanţe de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului".
Modificarea adusă pct.3al art.2 C.proc.civ. prin OUGnr.59/2001, respectând principiul enunţat, dispune că, tribunalele, ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
In concluzie, de lege lata, în absenţa unor norme tranzitorii cu caracter derogatoriu, recursurile declarate împotriva hotărârilor de prima instanţă pronunţate de judecătorii anterior sau posterior datei de 2 mai 2001 sunt de competenţa tribunalului.
Cum, în speţă, se constată că recursul declarat de S.C. "T." SA Iaşi împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost judecat de Curtea de Apel Iaşi cu încălcarea normelor de competenţă materială, se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va fi casată Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi se va trimite cauza la Tribunalul Iaşi pentru competenta soluţionare a recursului declarat de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1520 din 19 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Iaşi pentru judecarea recursului declarat de SC "T.I."împotriva sentinţei civile nr.9842 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6168/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6036/2002. Civil. Partaj succesoral. Recurs... → |
|---|
