CSJ. Decizia nr. 628/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.628Dosar nr.1395/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O.B.A.împotriva deciziei civile nr.34 A din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat O.B.S.în calitate de moştenitoare a recurentului-reclamant O.B.A., personal şi asistată de avocat S.O.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O. şi intimaţii-pârâţi C.V.şi C.A., ambii reprezentaţi de avocat P.V., lipsind intimata-pârâtă SC "A." SA Bucureşti şi intimaţii-intervenienţi T.G., T.M.şi T.F..
Procedura completă.
O.B.S.depune în copie certificatul de moştenitornr.76 din 3 iunie 2002 emis de Biroul notarului public S.M. emis ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului O.B.A., prin care face dovada că este unica moştenitoare a acestuia, în calitate de soţie supravieţuitoare. Solicită să fie introdusă în cauză, în temeiul art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ. arătând că înţelege să continue procesul început de soţul său, O.B.A.. Depune o cerere formulată în scris în acest sens.
Curtea, apreciind asupra cererii şi văzând dispoziţiile art.243 alin.1 pct.1 C. proc. civ., introduce în cauză pe O.B.S.în calitate de moştenitoare a recurentului-reclamant O.B.A.
Din oficiu, Curtea pune în discuţia părţilor necesitatea achitării de către pârâţii C.V.şi C.A. a taxelor judiciare de timbru datorate pentru fond (de 2.513.038 lei)şi apel (de 1.256.519 lei), în raport de împrejurarea că aceştia au solicitat prin cererea formulată la 17 decembrie 1999 -precizată la 2 iunie 2000 ca fiind o cerere reconvenţională –, să se constate dreptul lor de proprietate asupra apartamentului situat la parterul imobilului din Bucureşti, str.Aurel Vlaicunr.10, sector 2 dobândit cu preţul de 31.133.988 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.N00722 din 7 noiembrie 1996.
Intimaţii-pârâţi C.V.şi C.A. depun dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantmul arătat de instanţă – chitanţa seria CF nr.700412 din 19.02.2003.
Curtea, din oficiu,pune în discuţia părţilor motivul de ordine publică ce priveşte admisibilitatea recursului în raport de dispoziţiile art.2971 C.proc.civ. şi de faptul că, prin Decizia atacată, instanţa a anulatsentinţa pronunţată de instanţa de fond şi a reţinut cauza spre rejudecare, nepronunţând o hotărâre definitivă pe fond.
Avocat S.O.arată că, în opinia sa, recursul este admisibil şi solicită admiterea acestuia şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâţii C.V.şi C.A.
Consilier juridic O.O.solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 2 Bucureşti, reclamatul O.B.A.a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC "A." SA solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să-i oblige pe aceştia la a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str.Aurel Vlaicu nr.10, sector 2.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art.480, art.481 şi art.483 C.civ., reclamantul a arătat că imobilul revendicat l-a dobândit prin donaţie de la mama sa, A. O.B., în anul 1947, acesta fiind trecut în mod abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950 deşi la data naţionalizării era funcţionar economist şi nu deţinea alt imobil în proprietate.
După un prim ciclu procesual, rejudecând cauza în fond după casare, prilej cu care au fost introduşi în cauză C.A şi C.V. - care au formulat, la rândul lor,cerere reconvenţională - iar T.F., T.G. şi T.M.au formulat cerere de intervenţie, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V a Civilă şi de contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr.235 F din 6 aprilie 2001 a admis acţiuneaformulată de reclamantul O.B.A.în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti,SC "A." SA, C.A, C.V., T.G., T.M.şi T.F. şi au obligat pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat în Bucureşti, str.Aurel Vlaicu, nr.10.
Curtea deApel Bucureşti – Secţia a III a Civilă, prin Decizia nr.34 A din 24 ianuarie 2002, a admis apelurile declarate de pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul general, C.V.şi C.A. şi, anulând sentinţa apelată, în conformitate cu dispoziţiile art.2812 raportat la art.297 alin.2 teza IIC.proc.civ., a dispus rejudecarea cauzei. A fixat termen pentru soluţionarea cauzei la data de 28 februarie 2002.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că la data de 17 decembrie 1999 pârâţii C.V.şi C.A. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care au solicitat să se constate că sunt proprietarii apartamentului situat la parterul imobilului din Bucureşti, str.Aurel Vlaicu nr.10, sector 2, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.N00722/7.11.1996, aceştia precizându-şi ulterior poziţia procesuală în sensul calificării cererii de intervenţie în interes propriu drept cerere reconvenţională, pe considerentul că au fost introduşi în cauză în calitate de pârâţi, la rejudecarea cauzei în fond, după casare. A mai reţinut instanţa de apel că prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale, aşa cum rezultă în mod evident din dispozitiv. Instanţa aapreciat că, dată fiind această împrejurare pe care partea a invocat-o ca motiv de apel şi carese circumscrie atât dispoziţiilor art.2812 C.proc.civ. cât şi celor ale art.297 alin.2 teza II C.proc.civ. – întrucât din conţinutul redactării acestora rezultă posibilitatea juridică pentru partea interesată de a apela atât la procedura „completării hotărârii" cât şi la calea de atac a apelului –, se impune anularea hotărârii primei instanţe urmând ca rejudecarea cauzei pentru toate celelalte critici invocate în ambele apeluri să aibă în vedere atât pretenţia reclamantului cât şi pe cea a pârâţilor.
Împotriva acestei decizii, reclamantul O.B.A.a declarat recurs, care se constată a fi inadmisibil pentru următorul motiv, de ordine publică, invocat din oficiu şi pus în dezbaterea părţilor.
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ.(modificat prin OUG nr.138/2000), în cazul când prima instanţă a respins sau a anulat cererea dechemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelulîntemeiat, a anulathotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Totodată, în conformitate cu prevederile alin.2 ale art.297 C.proc.civ., dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.
Raţiunea acestor texte decurge din cerinţa asigurării judecării litigiilor cu celeritate, în timp rezonabil, prin a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă (posibilă anterior modificării textului prin OUGnr.138/2000). Ea circumscrie imposibilitatea exercitării, în mod separat, a recursului împotriva soluţiei de anulare ahotărârii apelate. Contrar, s-ar face loc tergiversării judecăţii, prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanţă, cu posibilitatea suspendării judecăţii apelului ca urmare a exercităriirecursului şi trimiterii dosarului instanţei de recurs. De altfel, prin sintagmele „va evoca fondul şi va judeca procesul " (art.297 alin.1 C.proc.civ.), „va reţine procesul spre judecare" (art.297 alin.2 teza II C.proc.civ.),textele enunţate lasă să se înţeleagă că soluţia de anulare a hotărârii apelate nu dezinvesteşte instanţa de apel şi că, organic, ea se incorporează hotărârii definitive pronunţate de instanţa de apel, ca act final al judecăţii apelului, singur susceptibil de recurs în temeiul art.299 C.proc.civ.şi al unicităţii căilor de atac, ca principiu fundamental al dreptului procesual civil.
Aşa fiind, urmează a fi respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul O.B.A.şi continuat de O.B.S.împotriva deciziei civile nr.34 A din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 629/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6168/2002. Civil → |
|---|
