ICCJ. Decizia nr. 6287/2002. Civil. Rectificare Carte Funciara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6287
Dosar nr. 4521/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 2109/2000 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanţii M.E.I. şi S.V.C. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând să se dispună anularea titlului de proprietate al acestuia cu privire la imobilul din Cluj-Napoca, evidenţiat în C.F. Cluj, cu nr.top 912, precum şi rectificarea cărţii funciare, în sensul radierii dreptului statului, înscris sub B 2-3 şi reînscrierea lui în favoarea titularului tabular anterior.
În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că imobilul ce a făcut obiect al dreptului de proprietate tabular al antecesoarei lor, M.E., a fost naţionalizat cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, fiind preluat de stat în baza unui titlu nevaforabil.
Pe parcursul soluţionării cauzei au intervenit în proces, în interes propriu, terţii C.M.S., M.N. şi G.A., cumpărătorii apartamentelor cu nr. top 5,4, respectiv 6 din imobilul în litigiu, solicitând instanţei să constate, în contradictoriu cu reclamanţii, existenţa dreptului de proprietate al fiecăruia asupra apartamentelor pe care le ocupă, dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
Ulterior reclamanţii, într-un proces separat, au sesizat Judecătoria Cluj-Napoca solicitând să se constate nulitatea contractelor de vânzare–cumpărare încheiate între pârâţii SC C. SA Cluj şi numiţii C.M.S., M.N. şi M.D.A.S., G.A., T.D., nulitatea partajului efectuat şi operat în C.F. Cluj privind imobilul în litigiu; s-a cerut de asemenea să se dispună sistare foilor de carte funciară individuale, deschise cu nr. 124.344, 124.787, 124.788, 131.270, 124.158, precum şi a foii colective nr. 124.157, vizând acelaşi imobil.
Prin încheierea din 15 decembrie 2000, Judecătoria Cluj-Napoca a constatat conexitatea celor două cauze, le-a reunit în temeiul art. 164 C. proc. civ. şi a procedat la declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând că sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj cu nr. 1140/2001, fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 454 din 26 noiembrie 2001 în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, SC C. SA Cluj prin lichidator AT P. SA Cluj, C.M.S., M.N., M.D.A.S., G.A. şi T.D., având ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate al statului, a contractelor de vânzare-cumpărare şi a actului de partaj, precum şi rectificarea de carte funciară.
Au fost admise cererile de intervenţie în interes propriu, constatându-se legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în esenţă că:
- imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. I din Decretul nr. 92/1950, antecesoarea reclamanţilor aparţinând categoriei sociale vizate prin acest act normativ;
- contractele de vânzare-cumpărare încheiate de intervenienţii sunt valabile şi urmează să-şi producă efecte întrucât au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând pe de o parte că măsura naţionalizării s-a făcut cu încălcarea procedurii instituite prin Decretul nr. 92/1950 şi faţă de o persoană, M.E. , care era exceptată conform prevederilor art. II din acest act normativ, fiind muncitoare încă înainte de anul 1950.
Sub un alt aspect, s-a arătat că sunt nule absolut cele 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele din imobil, ca efect al principiului desfiinţării actelor subsecvente.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 57 din 19 aprilie 2002 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat în totalitate sentinţa şi, rejudecând în fond:
- a constatat că naţionalizarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil;
- a dispus rectificarea înscrierii în C.F. prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare operativă a fostului Sfat Popular al Oraşului Cluj şi reînscrierea aceluiaşi drept în favoarea fostului proprietar care este antecesoarea reclamanţilor, M.E. , născută V., văduva lui M.J.;
- a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâţii SC C. SA, pe de o parte, şi T.D., M.N. şi M.D.A.S., C.M.S. şi G.A. pe de altă parte;
- a dispus radierea din C.F. a drepturilor acestor cumpărători şi reînscrierea celui al antecesoarei reclamanţilor;
- a respins ca neîntemeiate capetele petitorii din acţiunea principală privind anularea dezlipirii corpului funciar şi sistarea cărţilor funciare individuale, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de cumpărătorii apartamentelor.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit că:
- reclamanţii au calitatea procesuală activă, fiind unicii succesori ai mamei lor, S.I., decedată la 19 ianuarie 1998, care la rândul ei a moştenit-o pe M.E. , născută V., proprietar tabular al imobilului în litigiu;
- bunul a fost naţionalizat conform Deciziei nr. 252 din 23 noiembrie 1959 a fostului Sfat Popular al Oraşului Cluj, ca efect al Decretului 92/1950, fiind menţionat în lista-anexă la poz.88, conform suplimentării acesteia prin HCM nr. 2360/1956.
- imobilul a fost ulterior împărţit în 6 unităţi locative iar patru dintre acestea au fost vândute intervenienţilor în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995;
- HCM nr. 2360/1956, care a completat lista-anexă la Decretul nr. 92/1950 nu a fost publicată în M. Of., ceea ce a încălcat atât prevederile Constituţiei din anul 1948 cât şi ale Constituţiei din anul 1952; în consecinţă, actul normativ trebuie considerat inexistent şi nu produce nici un efect juridic, astfel încât titlul statului nu poate fi considerat valabil;
- în favoarea cumpărătorilor apartamentelor nu poate fi reţinută buna-credinţă, aceştia ştiind sau putând să afle, cu diligenţe minime, că vânzătorul nu este un adevărat proprietar, astfel încât şi-au asumat riscurile decurgând dintr-o asemenea situaţie;
- rectificările de carte funciară trebuie să reflecte aceste împrejurări însă dezlipirea corpului funciar şi sistarea cărţii funciare individuale nu pot fi dispuse decât în contradictoriu cu toţi proprietarii de apartamente, unii dintre aceştia nefiind părţi în proces.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca şi pârâţii-intervenienţi M.N. şi M.D.A.S., C.M.S., T.D. şi G.A.
În toate recursurile s-a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţi împotriva sentinţei şi a menţinerii ei astfel cum a fost pronunţată în fond de către tribunal.
Recurenţii şi-au întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că:
- titlul statului este valabil deoarece, pe de o parte, a fost respectată procedura legală de preluare a imobilului iar pe de altă parte nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că antecesoarea reclamanţilor ar fi fost exceptată de la naţionalizare conform prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950;
- pârâţii-intervenienţi persoane fizice au cumpărat cu bună-credinţă, respectând întru-totul condiţiile, termenele şi procedura instituite prin Legea nr. 112/1995, astfel încât contractele încheiate sunt pe deplin valabile şi urmează să-şi producă efecte.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursurile sunt întemeiate, soluţia corectă, pe fond, fiind cea a respingerii acţiunii şi admiterii cererilor de intervenţie, aşa cum a procedat tribunalul, cu unele menţiuni esenţiale cu privire la raţiunile acestei rezolvări şi la motivare.
Astfel, sub un prim aspect se constată că, aşa cum corect a reţinut curtea de apel, statul nu şi-a constituit un titlu valabil asupra imobilului în litigiu.
Aceasta deoarece, pe de o parte, trecerea în proprietatea statului s-a făcut în temeiul unui act normativ ce a completat lista-anexă la Decretul nr. 112/1995 şi nu a fost niciodată publicat iar pe de altă parte s-au făcut dovezi cu înscrisuri şi martori în sensul că antecesoarea reclamantei nu era un „exploatator de locuinţe" în sensul art. I din Decretul nr. 92/1950. Ea era încadrată în muncă şi locuia în imobilul naţionalizat, care se compunea, la acel moment, din doar trei unităţi locative.
Lipsa de valabilitate a titlului statului este în aceste condiţii evidentă iar reclamanţii au vocaţie la măsurile reparatorii stabilite în această materie prin acte normative speciale.
Cu toate acestea, nevalabilitatea titlului statului nu are în speţă, drept consecvenţă, admiterea acţiunii şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către chiraşii intervenienţi.
În acest context este de reţinut sub un prim aspect că acţiunea nu poate fi admisă faţă de Statul Român întrucât acesta nu mai este în posesia bunului, deci şi-a pierdut calitatea de „posesor neproprietar", înstrăinând în favoarea unor persoane fizice care au dobândit cu bună-credinţă.
Din acest punct de vedere, soluţia pronunţată în apel este greşită, întrucât constatarea nevalabilităţii titlului statului nu are drept consecinţă automată şi obligatorie defiinţarea actelor de înstrăinare subsecvente. Principiul resoluto jure dantis... cunoaşte un corectiv important în regula păstrării actelor cu titlu oneros încheiate cu terţii care au dobândit cu bună-credinţă.
Or, în speţă, prezumţia de bună-credinţă în favoarea pârâţilor-intervenienţi numai că nu a fost infirmată ci s-a consolidat prin probatoriile administrate.
Astfel, este neîndoielnic dovedit că:
- la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare (anii 1996 şi 1997) statul figura ca proprietar înscris în cartea funciară;
- la acelaşi moment autoarea reclamanţilor formulase la organele administrative o cerere, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995, privind acordarea de despăgubiri, care s-au şi stabilit;
- nu exista la acea dată nici o acţiune în justiţie ori măcar o notificare care să-i vizeze pe pârâţii-intervenienţi cu privire la apartamentele respective;
- au fost îndeplinite cumulativ toate condiţiile, termenele şi procedurile legate de înstrăinarea apartamentelor în litigiu către chiriaşi, conform Legii nr. 112/1995.
În aceste condiţii, aserţiunea din decizie potrivit căreia pârâţii-intervenienţi „cunoşteau ori puteau să cunoască" faptul că dobândesc de la un neproprietar nu are nici un temei şi a condus la greşita admitere a acţiunii.
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica Decizia pronunţată în apel în sensul respingerii apelului reclamanţilor împotriva sentinţei tribunalului, ce va fi menţinută în contextul motivării dată prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii M.N. şi M.D.A.S., C.S.M., T.D., G.A., Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 57 din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii M.E.I. şi S.V.C. împotriva sentinţei civile nr. 454 din 26 noiembrie2001 a Tribunalului Cluj pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1007/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6044/2002. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
|---|
