CSJ. Decizia nr. 1007/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1007DOSAR NR.1242/2002
Şedinţa publică din 13martie2003
La data de 21 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii Z.D.C., însuşit, prin decesul acestuia, de moştenitorii Z.I.A., Z.Ş.C.şi S.O.P., de T.C.F., precum şi de B.C., însuşit, prin decesul acesteia, de moştenitoarea D.I.împotriva deciziei nr. 16/C din 30 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 februarie 2003, iar pronunţareas-a amânat la 27 februarie 2003, apoi la 13 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 mai 2000 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii Z.D.C., T.C. şi B.C. au chemat în judecată statul român, prin Ministerul Finanţelor, Consiliul local Eforie şi oraşul Eforie prin primar, S.C. "C.S." Eforie Sud şi S.C. "U.S.96", pentru revendicarea imobilului situat în Eforie Sud, str.Ştefan cel Mare nr.15, compus din 780 m.p. teren şi vila Coşbuc (fost Cioranu, fostă Dodona), cu anexe.
În motivarea acţiunii, încadrată în drept în dispoziţiile art.481 C.civ., Legea nr.213/1998, HG nr.11/1997, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii lui D.Z.şi T.C.foştii proprietari, în proporţie de câte ½ ai imobilului naţionalizat prin Decretul nr.92/1950, după ce anterior fusese rechiziţionat. Au susţinut reclamanţii că naţionalizarea s-a aplicat în mod abuziv, la acea dată Z. D. fiind decedat, iar T.C.era exceptat de la naţionalizare, fiind funcţionar al Băncii Naţionale.
Reclamantul Z.D.C. a arătat că este nepotul de fiică al fostului proprietar Z.D.C., decedat în 1945, prin retransmitere de lasoţia acestuia Z. E., decedată în 1969 şi de la mama sa, Z.E., decedată în anul 1981.
Reclamanţii T.C.F.şi B.C. au arătat că sunt moştenitorii coproprietarului T.C.(Cristu), decedat în anul 1952, prin retransmitere de la T.V., tatăl lor, decedat în 1999.
S-au depus în copie mai multe înscrisuri şi s-a întocmit o expertiză tehnică pentru identificarea terenului.
Prin întâmpinare şi concluzii, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr.798 din 28 noiembrie 2000, Tribunalul Constanţa, secţia civilă a respins acţiunea.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa a reţinut, că în lipsa unui certificat de moştenitor care să ateste transmisiunea succesoralăcătre moştenitorii lui D.Z., menţionarea acestuia în anexa Decretului nr.92/1950 nu are semnificaţia nevalabilităţii titlului statului.
Pe de altă parte, calitatea acestuia de comerciant nu atrage incidenţa art.II din decretul de naţionalizare privind exceptarea de la aplicarea acestei măsuri.
Reclamanţii au declarat apel. În faţa Curţii de Apel s-a înregistrat reorganizarea S.C." C.S.", al cărei patrimoniu, în urma divizării, a revenit S.C." C.S." 2000. Această pârâtă a invocat prin întâmpinare, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, care nu ar fi unicii moştenitori ai foştilor proprietari.
Prin Decizia nr.16/30 ianuarie 2002 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, a respins apelul reclamanţilor. În motivarea deciziei s-a reţinut că nu s-a făcut dovada datei deschiderii succesiunii lui F.C.B.(soţul supravieţuitor al fiicei lui Z.D.) astfel că s-a conchis că reclamanţii nu sunt singurii moştenitori ai foştilor proprietari T.C.şi Z.D.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că naţionalizarea imobilului s-a făcut legal, autorii reclamanţilor având şi alte imobile.
În fond, s-a reţinut că pârâta S.C."C.S." a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei, ca urmare a transformării în societate comercială prin Legea nr.15/1990.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanţii, care au invocat motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 din C.proc.civ.:motivarea deciziei este contradictorie şi este dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că greşit s-a reţinut încălcarea regulii unanimităţii în promovarea acţiunii în revendicare, în speţă cu înscrisurile depuse T.C.F.făcând dovada că l-a moştenit pe Faust Carol Bruno.
Sub un alt aspect, se invocă greşita interpretare a Decretului nr.92/1950 la speţă, prin raportare la locul deschiderii succesiunii autorilor, care a fost în Bucureşti. Susţin recurenţii că acest fapt nu poate conduce la concluzia – pe care instanţa deapel a tras-o – că imobilul în litigiu ar fi fost închiriat. Dimpotrivă, se susţine că autorii lor erau exceptaţi de la naţionalizare, astfel că preluarea în patrimoniul statului s-a făcut fără titlu.
În fine, cu privire la titlul pârâtei S.C."C.S." 2000 SA, se susţine că aceasta (autoarea ei) aavut doar un drept de administrare asupra construcţiei, carenu poate fi valabil opus reclamanţilor într-o acţiune în revendicare.
După declararea recursului Z.D.C. a decedat, drepturile sale fiind continuate de Z.I.A., Z.Ş.C.şi S.O.P.
De asemeni, B.C. a decedat, drepturile sale fiind preluate de D.I., fiică.
S-au mai depus, în faţa instanţei de recurs înscrisuri: certificatul de deces al lui F.K.B., notificare adresată de recurenţi pârâtei S.C." C.S." 2000 la 14 februarie 2002, contract de vânzare-cumpărare prin care, prin negociere directă, la 10 mai 2002 pârâta S.C."C.S." 2000 a înstrăinat dreptul de proprietate asupra vilei litigioase, precum şi dreptul defolosinţă asupra terenului către S.C."A.C." SRL.
Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Imobilul revendicat a aparţinut, netăgăduit, lui D.Z.şi lui T. V.C., în proporţie de ½ fiecare. Prin actele depuse în copie la dosar şi confruntate cu originalul de Curtea de Apel Constanţa (f.43)s-a făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului teren şi construcţie.
Bunul a fost naţionalizat de la cei doi proprietari, astfel cum rezultă din anexa Decretului nr.92/1950 (fila 9 dosar fond).
Cu actele de stare civilă, certificatele de moştenitor şi testamentul olograf necontestat, reclamanţii au dovedit că sunt succesorii în drepturi ai foştilor proprietari, având calitate procesual activă în acţiunea în revendicare.
Astfel cum rezultă din coroborarea acestor înscrisuri, D.Z., decedat la 16 februarie 1949, afost moştenit de soţia supravieţuitoare Z.E.şi de fiica Z.E., acestea fiind succedate în drepturi de reclamantul Z.D.C.,nepotul de fiică al fostului proprietar D.Z..
În drepturile coproprietarului T.V.C. (C.) s-au legitimat copiii săi: B.C.,F.E. şi T.V., conform certificatului de moştenitor eliberat în anul 1974 (fila 30 fond). La rândul său, T.V., decedat în 1999, a fost moştenit de fiul său T.C.F., reclamant în cauză. F.E., decedată în anul 1986 a fost succedată în drepturi de fratele şi sora sa, T.V. şi B.C., precum şi de soţul supravieţuitor, F.C.B. Acesta, decedat în anul 1993 l-a instituit legatar universalpe nepotul soţiei, reclamantul T.C.(f.44 dosar apel, f.31 dosar CSJ).
În concluzie, Curtea constată că reclamanţii (şi succesorii lor în drepturi) au dovedit, astfel cum impune art.1169 din T.C., atât dreptul de proprietate, cât şi calitatea lor de moştenitori ai foştilor proprietari,supuşi naţionalizării.
Pârâta S.C." C.S." 2000 a contestat, prin simple afirmaţii, neînsoţite de vreo dovadă contrară, identitatea lui T.C.(proprietar pentru ½ din imobil) în sensul că nu este una şi aceeaşi persoană cu autorul reclamanţilor T., care era cunoscut şi sub numele de C., C.sau C.T. Această apărare nu poate fi primită, din înscrisuri autentice anterioare introducerii acţiunii rezultând că este vorba de una şi aceeaşi persoană ( în acest sens, certificatul de moştenitor eliberat în anul 1974 care atestă că lui T.C.i se mai spunea şi T.C.).
Aşa fiind, se constată că într-adevăr, Curtea de Apel Constanţa a motivat în mod contradictoriu hotărârea pronunţată, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că şi acesta este fondat.
Astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar, proprietarilor li s-a naţionalizat numai imobilul în litigiu. Cu dovezile depuse reclamanţii au probat că la data aplicării Decretului nr.92/1950 T.C. era pensionar, fost funcţionar bancar.
Pe de altă parte, cum este necontestat, D.Z.(despre care pârâta afirmă că ar fi fost comerciant) era decedat din 16 februarie 1949, calitatea de proprietar aparţinând la data naţionalizării, soţiei şi fiicei acestuia.
Ca atare, apreciind, astfel cum permite art.6 alin.3 din Legea nr.213/1998, Curtea constată că în speţă naţionalizarea imobilului teren şi construcţii ce a aparţinut autorilor reclamanţilor s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea art.481 din C.civ., care prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
În concluzie, se impune admiterea acţiunii, cu consecinţa impusă de principiul restitutio in integrum.
Pârâtul oraşul Eforie, prin primar urmează a fi obligat să restituie terenul, aflat în proprietatea privată a oraşului, având ca atare calitate procesual pasivă, conferită de Legea nr.213/1998.
Pârâta S.C. "C.S. 2000" SA, care a preluat de la fosta întreprindere cu capital de stat o parte din patrimoniu (conform propriilor afirmaţii) urmează a fi obligată să lase recurenţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie construcţiile situate pe teren.
Titlurile invocate de această pârâtă: HG nr.1041/1990 şi Ordinul nr.154/1991 emis de secretarul de stat din Ministerul Comerţului şi Turismului nu pot fi apreciate ca reprezentând titluri valabile opozabile adevăraţilor proprietari, care să justifice respingerea acţiunii în revendicare. Art.645 din C.civ., invocat de Curtea de Apel în motivarea soluţiei sale, prevede că proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupaţiune.
Actele cu care pârâta doreşte să îşi justifice posesia nu întrunesc nici una din cerinţele impuse de textul invocat fiind acte normative cu valoare inferioară legii.
Înstrăinarea făcută în timpul procesului a acestor construcţii nu este opozabilă recurenţilor, care notificaseră anterior pe pârâtă în sensul de a se abţine de laîncheierea oricăror acte de dispoziţie cu privire la bunul litigios.
Cât priveşte pe pârâta S.C." U.S.96" SRL Eforie, aceasta nu are calitate procesual pasivă, faţă de ea acţiunea urmând a fi respinsă, întrucât nu are calitatea de posesor sau detentor al imobilului revendicat.În concluzie, recursul se priveşte ca fondat, va fi admis, cu consecinţa modificării deciziei pronunţate şi pe fond cu admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, mai puţinîmpotriva S.C. "U.S.96" SRL Eforie, faţă de care va fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii Z.D.C. (continuat de succesorii săi Z.I.A., Z.Ş.C.şi S.O.P.), T.C.F.şi B.C. (continuat de succesoarea sa D. I.) împotriva deciziei nr.16 din 30 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.798 din 28 noiembrie 2000 a TribunaluluiConstanţa, pe care o schimbă în sensul că admite acţiunea în revendicare şi obligă pe pârâţii Oraşul Eforie prin primar, Consiliul Local Eforie şi S.C." C.S. 2000 " SA Eforie Sud să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Eforie Sud, strada Ştefan cel Mare nr.15 compus din 780 m.p. teren şi vila "Coşbuc" (fostă Cioranu, fostă Dodona) şi anexe.
Respinge acţiunea faţă de pârâta S.C." U.S.96 "SRL Eforie Sud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1008/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6287/2002. Civil. Rectificare Carte Funciara.... → |
|---|
