CSJ. Decizia nr. 631/2002. Civil
| Comentarii |
|
România
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.631
Dosar nr.2576/2002Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii P.F., N.T., M. C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V.şi S.F.împotriva deciziei civile nr.52 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: recurentul-reclamant S.F., lipsind recurenţii-reclamanţi P.F., N.T., M.C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S. şi H.D.V.şi intimata Primăria comunei Mîrzăneşti – judeţul Teleorman.
Procedura completă.
Recurentul-reclamant S.F.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris arătând că insntanţa de apel nu s-a pronunţat asupra celor susţinute prin apel privind restituirea în natură.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursuluui, de casare a deciziei atacate şi de trimitere a cauzei în vederea rejudecării apelului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2001 la TribunalulTeleorman, P.F., N.T., C.I., I.F., A.C.E., I.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V., S.F.şi M.C.în calitate de moştenitori legali ai defunctuluiI.T.G.decedat în anul 1971, cuultimul domiciliu în com. Mîrzăneşti, judeţul Teleorman, au contestat dispoziţia nr.69 din 30 mai 2001 a Primarului comunei Mîrzăneşti prin care a fost respinsă cererea lor întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului proprietatea antecesorului lor, compus din casă cu 4 camere şi 2 saloane împreună cu 1100 m.p. teren aferent situate în comuna menţionată, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formadespăgubirilor băneşti în sumă de 90.737.283 lei.
În susţinerea contestaţiei s-au invocatnelegalitatea dispoziţiei, nemotivarea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, nerespectarea procedurii de soluţionare a cererii prevăzută de Legea nr.10/2001, prin încălcarea dispoziţiilor art.16,23 şi 24 şi inexistenţa impedimentelor legale la restituire.
Prin întâmpinarea înregistrată la 28 august 2001 în faţaa primei instanţe, Primăria com.- Mîrzăneşti judeţul Teleorman reprezentată prin Primar a cerut să se dispună respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând în sinteză că restituirea în natură a proprietăţii – autorului contestatorilor nu este posibilă potrivit dispoziţiilor art.16 (1) din Legea nr.10/2001 întrucât imobilul este ocupat deînsăşi Primăria com. Mîrzăneşti ca şi instituţie publică.
Totodată s-a răspuns punctual la susţinerile contestatorilor privind nerespectarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii.
Soluţionând cauza în primă instanţă, Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă prin sentinţa civilă nr.1215 din 1 octombrie 2001 a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe de o parte că în lipsa actelor de stare civilă contestatorii nu şi-au dovedit calitatea procesuală şi îndreptăţirea de a solicita restituirea bunurilor ce au aparţinut defunctului I.G., pe de altă parte că în conformitate cu art.16 din Legea nr.10/2001, imobilul nici nu ar putea fi restituit în natură fiind ocupat de o instituţie publică.
Sentinţa primei instanţe a fost confirmată prin Decizia civilă nr.52 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă ca urmare a respingerii apelului contestatorilor.
Chiar în considerarea unor înscrisuri noi depuse de apelanţi, instanţa de apel a constatat că aceştia nu au făcut dovada calităţii procesuale active, respectiv a calităţii de moştenitori legali ai foştilor proprietari ai imobilului cerut, respectiv I.G. şi I.N., aşa încât respingerea contestaţiei ar fi legală şi temeinică.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ., toţi contestatorii reprezentaţi prin mandatarul S. D.F.
Recurenţii au susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de apel ar fi lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii, prin nesocotirea înscrisurilor prevăzute în dovedirea calităţii procesuale active cel puţin pentru o parte dintre moştenitorii contestatori.
S-a mai arătat că deşi persoana juridică deţinătoare, respectiv Primăria Mîrzăneşti nu le-a contestat îndreptăţirea de a solicita restituirea bunurilor care au aparţinut autorilor lor, instanţa de apel s-a pronunţat pe acest aspect şi nu asupra aspectelor de fond privind restituirea în natură a imobilului.
La instanţa de recurs au fost înfăţişate de către recurenţi o serie de înscrisuri noi referitoare lasuccesiunea şi moştenitorii defunctului I.P.
Recursul se dovedeşte fondat.
Legitimarea procesuală activă implică determinarea persoanelorîndreptăţite la acţiune, în raport de împrejurările de fapt şi de drept invocate.
Recurenţii au susţinut în contestaţia înregistrată la Tribunalul Teleorman că îndeplinesc calitatea de persoane îndreptăţite să ceară restituirea imobilului aflat în deţinerea Primăriei Mîrzăneşti în calitate de moştenitori legali ai fostului proprietar potrivit art.4 (2) (3) din Legea nr.10/2001.
Calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în acest cadru legal nu a fost contestată de persoana deţinătoare şi ca urmare nici calitatea de contestatori ai dispoziţiei adoptate la cererea lor.
Deşi a reţinut prin considerentele hotărârii că această condiţie de admisibilitate nu ar fi dovedită din lipsa actelor de stare civilă care să probeze calitatea de moştenitor, prima instanţă nu a dat curs constatării pronunţându-se în dispozitiv numai asupra fondului cererii în considerarea faptului că imobilul nu ar putea fi restituit în natură pentru că este ocupat de o instituţie publuică.
Ca urmare apelul contestatorilor a avut în mod exclusiv în vedere numai soluţia de fond pronunţată de prima instanţă în considerarea impedimentului legal al restituirii.
Investită în aceste limite, instanţa de apel a examinat însă exclusiv condiţia de admisibilitate privind lipsa calităţii procesuale active.
Incontestabil îndreptăţită şi totodată obligată să verifice excepţia privind calitatea procesuală, instanţa de apel a omis să o pună în discuţia părţilor, încălcîndu-le în acest mod dreptul la apărare.
Aşa fiind recursul se va admite cu consecinţa casării hotrărârii atacate şi a trimiterii cauzei la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea apelului, implicit a problemei determinăriipersoanelor îndreptăţite la acţiune şi în raport de înscrisurile noi înfăţişate de acestea atât în apel cât şi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.F., N.T., M.C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V.şi S.F.împotriva deciziei civile nr.52 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6487/2002. Civil. Revizuire | CSJ. Decizia nr. 630/2002. Civil → |
|---|
