ICCJ. Decizia nr. 645/2002. Civil. Contestatie desfacere contract munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 645.
Dosar nr. 4213/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
R.P. a solicitat în contradictoriu cu CEC SA Bucureşti, sucursala Alexandria, desfiinţarea deciziei nr. 80 din 7 aprilie 2000 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă din funcţia de casier colector la sucursala CEC Roşiori de Vede, pe motiv că nu ar fi respectat prevederile regulamentului de ordine interioară şi ar fi săvârşit abateri grave cu consecinţe asupra imaginii CEC concretizate în faptul de a pretinde sume de bani pentru facilitarea unor credite şi favorizarea schimbării destinaţiei unor credite.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că aprecierile unităţii nu erau reale pentru că în calitatea sa de casier nu putea facilita acordarea de credite deoarece în atribuţiile fişei postului nu era înserată o atare abilitare; nu putea favoriza schimbarea destinaţiei unor credite prin intermediul firmei soţiei sale SC C. SRL pentru că banii erau viraţi direct în contul acestei societăţi; nu s-a probat că ar fi făcut concurenţă neloială SC A. SA firmă de asigurare cu care CEC-ul colabora mai ales că prin fişa postului său nu era prevăzută şi atribuţia de a încheia asigurări şi nici nu i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa unei plângeri penale împotriva sa .
Judecătoria Roşiori de Vede, prin sentinţa civilă nr. 1847 din 28 aprilie 2001 a respins ca nefondată contestaţia reţinând că abaterile stabilite în sarcina sa prin Decizia de desfacere a contractului de muncă îi erau imputabile şi au fost pe deplin dovedite.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin Decizia nr. 577/R din 27 septembrie 2001 a admis recursul declarat de R.P. împotriva sentinţei judecătoriei pe care a modificat-o în sensul că a admis contestaţia, a anulat Decizia nr. 80 din 7 aprilie 2000 emisă de CEC S.A., sucursala Alexandria, şi a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă sau pe un post echivalent pregătirii profesionale.
A obligat CEC SA, sucursala Alexandria, să plătească contestatorului drepturile băneşti cuvenite începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea sa efectivă.
Instanţa de recurs a reţinut în esenţă că potrivit fişei postului recurentul contestator a îndeplinit funcţia de casier colector la sucursala CEC Roşiori de Vede, iar din atribuţiile postului nu rezulta că avea obligaţia de a încheia contracte de asigurare imobiliară; că nu a fost sancţionat penal, fiind dispusă scoaterea sa de sub urmărire penală la data de 24 mai 2001, că intimata a făcut cunoscut SC U. SA că acceptă contracte de asigurări încheiate cu orice societate de asigurări şi, că soţia recurentului contestator era salariată şi asociată la SC C. SRL, societate care din data de 30 iunie 1998 nu a avut activitate economică.
În contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii şi era şi vădit netemeinică.
Astfel, s-a susţinut că hotărârea criticată a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. f) şi ale art. 130 alin. (1) lit. i) C. muncii în vigoare la data soluţionării litigiului.
În adevăr, în speţă, contestatorul, în calitatea sa de casier a încălcat în mod repetat normele de comportare expres prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al CEC ceea ce a îndreptăţit unitatea să-i desfacă disciplinar contractul de muncă, mai ales că s-a dovedit, prin activităţile colaterale desfăşurate, chiar cu tentă infracţională, că era neloial instituţiei şi i-a adus prejudicii de imagine.
Pe de altă parte, din dosar a rezultat că reclamantul a completat poliţe de asigurare, operaţiune care excede competenţa sa şi printr-o astfel de conduită a încălcat dispoziţiile art. 5 lit. c) şi h) din Regulamentul de ordine interioară a CEC, fiind acuzat de doi clienţi că a pretins bani pentru facilitarea acordării unor credite şi că a ocazionat schimbarea destinaţiei creditelor de către clienţii care au derulat creditul prin firma SC C. SRL al cărei administrator era soţia.
Mai mult, R.P. a completat în perioada 20 ianuarie 1998–30 octombrie 1999, 81 de poliţe de asigurare numai pentru SC U. SA în timp ce în perioada 1 ianuarie-30 iunie 1999 poliţele încheiate cu SC A. SA la care CEC era acţionară au reprezentat doar 38,25%.
De asemenea, împrejurarea că reclamantul a fost scos de sub urmărire penală pentru faptele imputate nu înlătură răspunderea disciplinară a acestuia, iar împrejurarea că R.P. a declarat pe proprie răspundere că nici unul din membrii familiei sale nu era implicat în activităţi economice, pe baza liberei iniţiative deşi soţia sa era administrator la SC C. SRL, dovedeşte atitudinea nesinceră a acestuia şi încălcarea unei condiţii impuse de angajator.
Astfel fiind s-a apreciat ca nelegală şi netemeinică Decizia instanţei de recurs, motiv pentru care s-a cerut casarea acesteia şi pe fond menţinerea sentinţei judecătoriei
Recursul în anulare nu este fondat.
Prin Decizia nr. 80 din 7 aprilie 2000 CEC S.A., sucursala Alexandria, în baza referatului nr. 446 din 5 aprilie 2000, a desfăcut disciplinar contractul de muncă lui R.P., casier colector la sucursala CEC Roşiori de Vede, pentru că nu a respectat prevederile regulamentului de ordine interioară după cum urmează:
- a favorizat încheierea contractelor de asigurare a imobilelor ipotecate în favoarea CEC la SC U. SA deşi CEC era acţionar la SC A. SA.
- a pretins şi primit sume de bani necuvenite de la terţe persoane promiţând intermedierea obţinerii unor credite, fapte pentru care au fost sesizate şi organele de urmărire penală.
- a intermediat între clienţii CEC, beneficiari ai unor credite pentru modernizarea locuinţei şi SC C. SRL Scrioaştea, firmă al cărei administrator era soţia salariatului, primirea de către împrumutaţi a sumelor acordate de CEC în numerar, deşi destinaţia lor era către firmele ce urmau a executa lucrările.
Totodată, cu adresa nr. 2212 din 2 martie 2000 CEC SA, sucursala Alexandria, s-a adresat Inspectoratului judeţean de poliţie Teleorman cu plângere reiterând faptele semnalate prin adresa nr. 440 din 17 ianuarie 2000 în care sesizase nereguli în activitatea de creditare şi totodată solicitând extinderea cercetărilor şi asupra lui R.P., cu referire la fapte săvârşite în perioada 1998-1999.
În contextul reglementărilor în vigoare la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă lui R.P. cercetarea prealabilă a faptelor imputate, ascultarea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute în apărare înainte de aplicarea sancţiunii disciplinare erau obligatorii, iar în cazul în care această condiţie legală nu era îndeplinită, măsura respectivă era lovită de nulitate.
Or, din examinarea notei explicative luate lui R.P. la 5 ianuarie 2000 (f.24-25 dosar nr. 1471/2000) rezultă că acesta a fost ascultat exclusiv în legătură cu întocmirea dosarului de credit privind pe beneficiarul M.F., aspect ce forma şi obiect de sesizare penală şi respectiv referitor la relaţia sa cu firma SC C. COM SRL Scrioaştea şi în acest context dacă c/valoarea lucrărilor prestate de firmă a fost înmânată în numerar sau în materiale de către constructor, beneficiarului M.F.
Prin urmare, fapta imputată vizând favorizarea încheierii contractelor de asigurare a imobilelor ipotecate în favoarea CEC la SC U. SA în detrimentul SC A. SA în legătură cu care R.P. nu a fost audiat şi prin aceasta nu şi-a putut formula susţineri în apărare nu putea forma obiect al sancţiunii disciplinare aplicate.
De altfel, în legătură cu acest aspect, aşa cum a reţinut şi instanţa de recurs, cu adresa nr. 10561/278 din 24 iunie 1997 CEC Bucureşti a făcut cunoscut S.A.R.G.U. SA că acceptă contracte de asigurări încheiate cu orice societate de asigurări (f. 89 dosar nr. 1471/2000) astfel că fapta reproşată lui R.P. nu putea constitui o abatere disciplinară.
În legătură cu abaterea reţinută în sarcina contestatorului de a fi primit sume de bani necuvenite de la terţe persoane pentru a intermedia obţinerea unor credite, aşa cum deja s-a relevat R.P. a fost ascultat exclusiv referitor la sesizarea beneficiarului M.F., faptele imputate plasându-se în anul 1998 şi pentru ele unitatea a sesizat şi organul de urmărire penală.
Or, cu adresa nr. 1208/P/2000 din 29 mai 2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a comunicat contestatorului că a fost scos de sub urmărire penală (f.77 dosar nr. 1471/2001).
Pe de altă parte, conform art. 13 alin. final din Legea nr. 1/1970 în vigoare la acea dată, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată mai târziu de 6 luni de la data comiterii faptei imputate, or în speţă abaterea reproşată contestatorului era plasată în cursul anului 1998 astfel că şi dacă i s-ar fi putut reţine în sarcină aplicarea sancţiunii era prescrisă la 7 aprilie 2000.
În fine, referitor la cea de a treia abatere reţinută în sarcina contestatorului şi anume aceea de a fi intermediat între clienţii CEC beneficiari de credite pentru modernizarea locuinţelor şi firma SC C. SRL Scrioaştea al cărei administrator era soţia sa R.A. astfel că aceştia au primit sumele în numerar, este de semnalat faptul că din înscrisurile depuse în recurs a rezultat pe de o parte, că respectiva firmă nu a avut activitate economică din 30 iunie 1998, iar pe de altă parte, că R.A. soţia contestatorului era angajată la SC T. Teleorman SA în funcţia de confecţioner de la 9 ianuarie 1997 (f. 4 şi 24 dosar nr. 3144/2001).
Ca atare nici această abatere nu a fost confirmată de probele dosarului şi în orice caz pentru fapta reclamată ce se pretinde că s-a comis în anul 1998 conform art. 13 alin. final din Legea nr. 1/1970 în vigoare la data litigiului deja evocat, aplicarea sancţiunii era prescrisă întrucât trecuseră mai mult de 6 luni de la data săvârşirii ei.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 577 R din 27 septembrie 2001 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4946/2002. Civil. Actiune în pretentii. Recurs → |
|---|
