CSJ. Decizia nr. 663/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.663DOSAR NR.2020/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 200.
La ordine pronunţarea în recursul declarat de reclamanta S.M.L. împotriva deciziei civile nr.60 din 15 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 29 ianuarie 2003, care face parte integrantă din prezenta, iar pronunţarea s-a amânat la 13 februarie 2003 şi apoi la 20 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 29 septembrie 1999, S.M.L.din Bucureşti, str.Soldat Sebe Nicolae nr.16, sectorul 3, a chemat în judecată civilă pentru pretenţii pe M.A.cu reşedinţa în Bucureşti, str.Ştefan cel Mare nr.10 şi domiciliul în Iran – Teheran – Ave Shahid Mehrabi St 5 the West Alley nr.10, cerând să se dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului sumei de 10.061 USD reprezentând împrumut nerestituit la scadenţă şi a sumei de 1884 USD dobândă legală cuantificată până la introducerea acţiunii, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Judecând cauza în primă instanţă – prin sentinţa civilă nr.1680 din16 noiembrie 2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a anulat acţiunea ca insuficient timbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dat curs obligaţiei de completare a taxei judiciare de timbru cu suma de 11.567.600 lei, conform dispoziţiei cuprinse în încheierea de şedinţă din4 noiembrie 1999.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel reclamanta S.M.L.care invocând nelegalitatea soluţiei adoptate a susţinut că prima instanţă a procedat la anularea acţiunii ca insuficient timbrată, nesocotind faptul că în cauză operase suspendarea judecăţii până la rezolvarea cererii sale de scutire a plăţii taxei de timbru introdusă la organele financiare competente.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a respins apelul ca nefondat, prin Decizia civilă nr.60 din 15 februarie 2002, întrucât a socotit că reclamanta a dovedit rea credinţă în exercitarea drepturilor procedurale, faţă de faptul că deşi instanţa de fond i-ar fi acordat numeroase termene pentru rezolvarea cererii de scutire la plata taxei de timbru şi ar fi suspendat în acest scop judecata o perioadă mai lungă de 1 an, nu şi-a îndeplinit obligaţia de completare a taxei judiciare.
Prin recursul declarat cu respectarea art.301 din C.proc.civ., reclamanta a invocat lipsa de temei legal şi nemotivarea hotărârilor pronunţate, precum şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materie.
Recursul se dovedeşte fondat.
Prin încheierea pronunţată la 4 noiembrie 1999, care a constituit primul termen de judecată, prima instanţă a pus în vedere reclamantei obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 11.567.600 lei şi constatând şi neîndeplinirea procedurii legale de citare cu pârâtul, a dispus amânarea la 16 decembrie 1999.
Cum lipsa de procedură s-a menţinut, cauza a fost succesiv amânată la 24 februarie 2000, 23 martie 2000, 20 aprilie 2000, 1 iunie 2000 şi14 septembrie 2000.
La 24 februarie 1999, a fost primită la dosarul cauzei, o copie după cererea depusă de reclamantă la Administraţia Financiară a Sectorului 3 Bucureşti înregistrată sub nr.16123 din 15 decembrie 1999 prin care aceasta solicita fie scutirea de plata taxei de timbru, fie înlesnirile conform Legii nr.146/1997.
Totodată la 19 aprilie 2000 reclamanta a înfăţişat instanţei, copia actului nr.5775 din 3 aprilie 2000 emis de Ministerul Finanţelor – Cabinet Ministru prin care s-a dispus sistarea temporară a soluţionării cererilor privind acordarea înlesnirilor la plata taxelor de timbru.
Înscrisurile menţionate nu au fost puse în discuţia părţilor la termenele succesiv acordate pentru lipsa procedurii de citare cu pârâtul, până la 14 septembrie 2000, când avându-se în vedere cererea adresată organelor financiare competente, instanţa a dispus suspendarea judecăţii „până la obţinerea scutirii de plată sau până la plata taxei judiciare datorate".
Pentru a proceda astfel, instanţa a avut în vedere în mod corect dispoziţiile art.21 (2) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, cu referire la art.244 C.proc.civ..
În aceste condiţii cauza a stat în nelucrare până la 19 octombrie 2001 când prin rezoluţia preşedintelui s-a dispus repunerea pe rol la 6 noiembrie 2001, „pentru verificări".
La termenul acordat, prin petiţie scrisă cât şi oral prin avocat, reclamanta a invederat instanţei faptul că cererea pentru înlesnirea plăţii taxei de timbru nu a fost soluţionată şi a solicitat fie menţinerea suspendării (fila 35 dosar fond), fie acordarea unui termen pentru a prezenta răspunsul organelor financiare sesizate.
Contrar dispoziţiilor legale menţionate, în spiritul cărora măsura suspendării se impunea a fi menţinută până la prezentarea dovezii obţinerii facilităţilor fiscale, aşadar a încetării cauzei de suspendare, în caz contrar a dovezii de plată, instanţa a ridicat, din oficiu, excepţia insuficientei timbrări şi a procedat la judecată, încălcând totodată dreptul reclamantei la apărare prin respingerea cererii de amânare în vederea, fie a prezentării răspunsului organului sesizat, fie a depunerii taxei judiciare datorate.
Deficienţele de judecată constatate au fost nesocotite şi de instanţa de apel, care reţinând fără nici o dovadă reaua credinţă a reclamantei în neîndeplinirea obligaţiei, a respins apelul ca nefondat.
Aşa fiind – conform art.312 (2) şi 313 C.proc.civ. – recursul se va admite cu consecinţa casării deciziei atacate, precum şi a hotărârii primei instanţe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. M.L. împotriva deciziei civile nr.60 din 15 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa civilă nr.1680 din6 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 664/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7096/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
