CSJ. Decizia nr. 664/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 664Dosar nr.3487/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
La ordine pronunţarea asupra recursului declarat de contestatorul N.F. împotriva deciziei civile nr. 63 din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 29 ianuarie 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunţarea s-a amânat la 13 februarie 2003 şi apoi la 20 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 22 noiembrie 2001 N.F., în calitate de moştenitor al defunctului său tată N.F.a chemat în judecată p e Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi pe Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziţiei nr. 2675/2001 din 18 octombrie emisă de primar şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 şi a terenului în suprafaţă de 377 m.p. situate în Cluj-Napoca, strada Mărăşeşti nr. 2, înscris în CF 28129 individuală şi CF 28127 colectivă, nr.top. 5447/2/II.
Invocând în drept prevederile art. 12 şi 24 din Legea nr. 10/2001 reclamantul a arătat, că a trimis notificare Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca şi a cerut restituirea imobilului (teren şi construcţie), trecut în proprietatea statului în baza unei hotărâri penale, prin care tatăl său a fost condamnat pentru infracţiunea de speculă la 4 ani închisoare aplicându-i-se şi pedeapsa complimentară a confiscării totale a averii mobile şi imobile. Deşi imobilul (teren şi construcţie), este liber, nefiind vândut chiriaşilor, arată în continuare reclamantul, prin dispoziţia a cărei anulare a solicitat-o, Primarul municipiului Cluj-Napoca I-a respins cererea de restituire în natură, cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 12 şi 7 din lege.
Sesizat cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj – Secţia Civilă, prin sentinţa nr. 32/7 februarie 2002 a respins acţiunea, considerând-o nefondată faţă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. Faţă de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca acţiunea s-a respins pe baza excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, acesta neavând atribuţii în domeniul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
A reţinut în esenţă instanţa, că dispoziţia atacată de reclamant, a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu nefăcând obiectul art. 2 lit. b din lege întrucât antecesorul acestuia a fost condamnat pentru speculă, şi nu pentru infracţiuni de natură politică prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist. S-a mai motivat de instanţa de fond, că normele cuprinse în art.12 pct. 1 şi art. 27 din Legea nr.10/2001 nu conţin prevederi de excepţie faţă de dispoziţiile art. 2 alin. 1 din lege, care stabilesc ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv.
Apelul formulat de petiţionar împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 63/2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia Civilă la data de 10 mai 2002, menţinându-se sentinţa atacată.
Împotriva acestei decizii N.F. a declarat recurs, prin notele scrise prevăzând temeiul de drept ce constă în art. 304 pct. 9 şi 10 Cod procedură civilă.
Recurentul a criticat instanţa de apel imputându-I că a respins apelul cu motivarea sumară privind neîncadrarea în prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001 fără să analizeze apărarea potrivit căreia imobilul ar fi fost preluat cu titlu, aşa cum a fost invocată în motivele de apel, respectiv, încadrarea perfectă în dispoziţiile art. 12 şi art. 27 din lege, care reglementează în mod expres situaţia imobilelor preluate cu titlu valabil şi a modalităţii de restituire.
Recursul este nefondat.
În sentinţa primei instanţe menţinută în apel, au fost amplu analizate aspectele invocate de recurent.
Astfel, s-a reţinut în mod corect că imobilul în litigiu (teren şi construcţie) nu se încadrează nici în celelalte situaţii prevăzute în art. 2 la alin. 1 lit. a şi c – h din lege, care fac trimitere la imobilele preluate de către stat cu sau fără titlu valabil, respectiv, cu respectarea sau încălcarea actelor normative în vigoare la data trecerii în proprietatea statului, în baza unor legi expres prevăzute, ori a unor acte de dispoziţie ale organelor puterii sau administraţiei de stat emise la rândul lor, în baza unor acte normative edictate în perioada de referinţă. S-a conchis în final că normele cuprinse în art. 12 pct. 1 şi art. 27 din lege nu conţin prevederi de excepţie faţă de dispoziţiile art. 2 alin. 1 care stabilesc ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv.
Într-adevăr art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prevede obligaţia restituirii, de regulă în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada respectivă.
Legea prevede în mod expres, la art. 2 alin. (1) ce se înţelege prin imobile preluate în mod abuziv, lit. b enumerând imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist, ceea ce nu este cazul în speţă.
Coroborând textele citate, se constată şi reţine, că soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică.
În consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.F. împotriva deciziei nr. 63 din 10 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 665/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 663/2002. Civil → |
|---|
