ICCJ. Decizia nr. 6769/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6769Dosar nr. 4042/2002
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la 20 ianuarie 1998, reclamantele M.A.E. şi F.D. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul local al municipiului Sighişoara şi SC R. SA Sighişoara să se constate ilegalitatea măsurii rechiziţionării şi ulterior a naţionalizării imobilului situat în Sighişoara, precum şi să li se recunoască dreptul de proprietate şi să li se predea în posesie întreg imobilul respectiv.
Prin sentinţa civilă nr. 1861 din 1 iunie 2000, Judecătoria Sighişoara a admis acţiunea şi a dispus revenirea imobilului la situaţia anterioară în C.F. radiindu-se măsura naţionalizării.
Prin Decizia civilă nr. 1731 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin constatarea nulităţii recursului declarat împotriva acesteia prin Decizia civilă nr. 620/R din 14 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, s-a desfiinţat sentinţa Judecătoriei Sighişoara şi s-a trimis cauza spre competentă judecare Tribunalului Mureş, ca primă instanţă.
Investit cu soluţionarea în fond a acţiunii, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 431 din 7 decembrie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantelor, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1963 de către Statul Român fără titlu valabil şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la predarea în posesie şi proprietate reclamantelor a respectivului imobil.
Apelurile declarate de reclamante şi de SC R. SA Sighişoara împotriva acestei hotărâri au fost soluţionate prin Decizia nr. 38/A din 7 mai 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, în sensul admiterii apelului SC R. SA şi, pe fond, a respingerii acţiunii reclamantelor referitor la constatarea ilegalităţii naţionalizării imobilului în litigiu, precum şi a respingerii apelului declarat de reclamante.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că naţionalizarea imobilului în litigiu s-a făcut „cu titlu", el fiind înscris în tabelul întocmit în luna iunie 1963 de către Î.G.O. Sighişoara, tabel care s-a întocmit în baza actului de naţionalizare, cu modificările şi completările ulterioare şi care vine să completeze listele anexe întocmite iniţial în baza Decretului nr. 92/1950.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, arătând că susţinerea instanţei de apel potrivit căreia „imobilul respectiv a fost naţionalizat în baza D. 92/1950, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin D. 524 din 31 decembrie 1955 şi HCM nr. 606/1959" este greşită şi în dezacord cu dispoziţiile legale întrucât o întreprindere nu putea să completeze o listă anexă a unui act normativ.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Nici una din instanţele anterioare nu a contestat faptul că imobilul în litigiu a format proprietatea tabulară a antecesorului reclamantelor.
Potrivit extrasului de carte funciară eliberat de Judecătoria Sighişoara rezultă că imobilul a fost preluat de către Stat prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950.
Problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă respectivul imobil a fost cuprins în listele–anexă la Decretul de naţionalizare. Art. 1 al decretului prevedea că se naţionalizează imobilele prevăzute în listele–anexe, alcătuite după un număr de 5 criterii. Prin adoptarea Decretului nr. 524/1955, care a modificat Decretul nr. 90/1950, s-a conferit Consiliului de Miniştri competenţa de a modifica listele–anexe.
Or, în speţă, instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei adoptate faptul că imobilul înscris în C.F. nr. 1251 a Judecătoriei Sighişoara nu apare în lista anexă a Decretului nr. 90/1950.
Instanţa de apel reţine însă că „în privinţa formalităţilor procedura de naţionalizare a fost respectată", întrucât imobilul în litigiu apare ca fiind înscris în tabelul întocmit în luna iunie 1963 de către Î.G.O. Sighişoara, tabel care s-a întocmit în baza actului de naţionalizare, cu modificările şi completările ulterioare şi care vine să completeze listele anexe întocmite iniţial în baza Decretului nr. 92/1950.
Având în vedere aceste considerente, recursul declarat de reclamante va fi admis, casându-se Decizia instanţei de apel, iar cauza se va trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a verifica titlul cu care imobilul în speţă a trecut în proprietatea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele M.A.E. şi F.D. împotriva deciziei nr. 38/A din 7 mai 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6891/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6679/2002. Civil. Prestatie tabulara. Recurs → |
|---|
