ICCJ. Decizia nr. 6891/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6891
Dosar nr. 4763/2002
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr.624 din 7 august 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/200, numiţii S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. şi G.G. au solicitat Primăriei Comunei Jariştea, judeţul Vrancea, restituirea în natură a unui imobil situat în centrul comunei Jariştea, identificat prin indicarea megieşilor şi compus din: casă de locuit în stare avansată de uzură, cramă (parter şi subsol în suprafaţă de 300 mp), magazie şi teren în suprafaţă de 1600 mp.
Primăria Comunei Jariştea, prin dispoziţia nr. 65 din 12 octombrie 2001, a restituit solicitanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului B.G., imobilul din comuna Jariştea, compus din locuinţă, magazie şi teren aferent în suprafaţă de 1000 mp.
La data de 18 octombrie 2001 reclamanţii S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. şi G.G. au atacat în justiţie dispoziţia dată de Primăria Comunei Jariştea şi au solicitat restituirea în natură a întregului imobil, aşa cum a fost identificat prin notificarea din 7 august 2001.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 35 din 4 martie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. şi G.G. şi a dispus restituirea în natură a imobilului situat în intravilanul Comunei Jariştea, judeţul Vrancea, compus din teren de 3134 mp şi construcţiile aflate pe acesta: garaj, WC, magazie, garaj şi magazie, o altă magazie, locuinţă, atelier şi cramă. S-a mai hotărât ca la punerea în posesie a reclamanţilor să se aibă în vedere schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. N.D.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta Primăria Comunei Jariştea, judeţul Vrancea, a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 29 din 22 mai 2002, a schimbat în tot hotărârea tribunalului în sensul că a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanţii S.S.O., I.E., S.V.E., B.G.L. şi G.G., recurs promovat şi semnat de avocat G.N. în baza împuternicirii avocaţiale aflată la dosar de apel.
În motivarea recursului reclamanţii au susţinut că instanţa de apel a dat o interpretare greşită expertizei tehnice efectuată în cauză, cât şi adeverinţei nr. 1589/1996 eliberată de pârâta Primăria Comunei Jariştea din care rezultă că autorul B.G. a deţinut în perioada 1951-1952 bunurile revendicate prin acţiune.
Recursul este fondat în temeiul unui motiv de ordine publică ce a fost invocat şi urmează a fi soluţionat conform art. 306 alin. 2 C. proc. civ.
Din certificatul de deces depus în recurs, cât şi din certificatul de moştenitor nr. 164 din 27 septembrie 2002 eliberat de B.N.P. N.M.E. (dosar recurs) rezultă că reclamantul G.G. a decedat la 25 ianuarie 2002. Se constată astfel că decesul reclamantului a intervenit în perioada în care pricina era pendinte la instanţa de fond, atât tribunalul, cât şi instanţa de apel pronunţând hotărâri judecătoreşti faţă de o persoană ce nu mai putea avea capacitate de folosinţă.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.
Întrucât prin capacitatea de folosinţă se înţelege acea parte a capacităţii civile a persoanei fizice, privită individual, care constă în aptitudinea acesteia de a avea drepturi şi obligaţii civile, prin moarte, capacitatea de folosinţă încetează odată cu încetarea însăşi a existenţei acelei persoane. In adevăr, calitatea de subiect de drept, calitate inerentă fiinţei umane, nu poate supravieţui suportului său uman.
Cum, în cauză, instanţele au pronunţat hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu o persoană decedată, care, în lipsa capacităţii procesuale de folosinţă nu a putut avea calitatea de parte în proces, se impune admiterea recursului, casarea acestor hotărâri şi reluarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.S.O., S.V.E., B.G.L., G.G. şi continuat de G.A. şi I.E. şi continuat de I.C.E. împotriva deciziei nr. 29 din 22 mai 2002 a Curţii de Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 35 din 4 martie 2002 a Tribunalului Vrancea şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6977/2002. Civil. Revendicare. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6769/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
