ICCJ. Decizia nr. 6890/2002. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6890
Dosar nr. 1835/2002
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2001 la Tribunalul Covasna, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reclamantul V.M.N. a contestat dispoziţia nr. 41/2001 emisă de Directorul S.O. Covasna prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor din Covasna, înscrise în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr.top 678/1, 884/1, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilelor.
În motivarea acţiunii, astfel cum a precizat-o prin cererea înregistrată sub numărul de dosar 1298/2001 la aceeaşi instanţă a Tribunalului Covasna, conexat la dosarul nr. 1263/2001, reclamantul a susţinut, în esenţă, că imobilele au fost preluate de stat de la autorul său fără titlu valabil şi, astfel fiind, deţinătorul lor nu se poate prevala de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 iar refuzul de a-i fi restituite în natură imobilele, este nejustificat.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 408 din 7 noiembrie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamantul V.N.M., a anulat dispoziţia nr. 41/2001 a Directorului S.O. Covasna şi a dispus „restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Covasna, înscris în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr. top 678/1 şi 884/1 loc de casă în suprafaţă de 547 mp respectiv 1392 mp, reclamantului”.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în oraşul Covasna, jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4590 a localităţii Covasna, sub nr.top 678/1 loc de casă în întindere de 547 mp şi nr.top 884/1 loc de casă în întindere de 1392 mp, în realitate compus din locuinţă cu 10 camere, dependinţe şi teren aferent în suprafaţă totală de 1939 mp, este înscris în proprietatea statului prin încheierea nr. 112/1967 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în baza art. III din Decretul nr. 218/1960 şi că anterior acestei date imobilul a fost preluat de S.O. Covasna de la antecesorul reclamantului. A mai reţinut instanţa de fond că Decretul nr. 218/1960 nu constituie titlu valabil de trecere a unui imobil în proprietatea statului deoarece nu conţine dispoziţii de naţionalizare, expropriere sau referiri la orice moduri de dobândire a dreptului de proprietate de către stat şi că, în această situaţie, S.O. Covasna, în calitate de deţinător al imobilului, nu se poate prevala de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situaţia imobilelor ocupate, printre altele, de unităţi bugetare din sănătate, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent deoarece, conform alin. (4) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. 1 nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul V.M.N. cât şi pârâtul S.O. Covasna.
Reclamantul a susţinut în motivarea apelului că instanţa de fond a omis să dispună şi restituirea locuinţei ce a fost, de asemenea, proprietatea autorului său, al cărui moştenitor legal este şi că nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivele sale de apel, pârâtul S.O. Covasna a susţinut că în imobilul în litigiu funcţionează Secţia de Obstetrică Ginecologie a S.O. Covasna şi Maternitatea, instituţie aparţinând proprietăţii publice care, ca atare, este exceptată de la restituirea în natură; că imobilul, la data preluării, a fost o clădire nefinisată, în roşu, în care s-au investit sume mari de bani, fiind construită o centrală termică şi un corp nou de clădire; că moştenitorii nu pot face dovada proprietăţii asupra clădirii atâta timp cât acest drept al autorului reclamantului nu a fost întabulat în cartea funciară; că din hotărârile pronunţate în alte litigii vizând imobilul revendicat rezultă că acesta ar fi fost preluat cu titlu în proprietatea statului şi că se impune introducerea în cauză a Primăriei oraşului Covasna, care are un drept de proprietate asupra acestui imobil.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia nr. 18 Ap din 19 martie 2002, a admis în parte apelul formulat de reclamantul V.N.M. împotriva sentinţei civile nr. 408 din7 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în parte în sensul că imobilul restituit reclamantului este compus şi din construcţie având 10 camere şi dependinţe. Prin aceeaşi decizie, a respins apelul formulat de pârâtul S.O. Covasna şi a obligat pârâtul la plata sumei de 5.340.950 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel către reclamant, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli parţiale de transport, respingând celelalte pretenţii referitoare la restul cheltuielilor de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu nu este exceptat de la restituirea în natură întrucât a fost preluat fără titlu în proprietatea statului, că dat fiind obiectul cauzei, anularea dispoziţiei nr. 41/2001 a directorului S.O. Covasna, Primăria Covasna nu are calitate procesuală, că din Hotărârea nr. 180 din 6 martie 1997 a Comisiei Judeţene Covasna de aplicare a Legii nr. 112/1995 rezultă că imobilul este compus din 10 camere, dependinţe şi teren aferent de 1939 mp, că art. 492 C. civ. instituie o prezumţie în sensul că proprietarul terenului este şi proprietarul construcţiei edificate pe teren, prezumţie care nu a fost răsturnată de pârât şi că nu există nici o dovadă că S.O. Covasna ar fi executat vreo construcţie pe terenul în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.S.P. Covasna în reprezentarea S.O. Covasna. Într-un prim motiv de recurs pârâta a susţinut că măsura obligării sale la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată la fond şi apel este nelegală atâta timp cât temeiul legal al acţiunii este Legea nr. 10/2001 care, prin art. 51, prevede că cererile sau acţiunile în justiţie legate de aplicarea prevederilor acestei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia sunt scutite de taxe de timbru şi cât timp reclamantul nu a solicitat aceste cheltuieli în faza procesuală a fondului şi nu a depus acte în justificarea lor, neavând apărător. O altă critică a pârâtului, în dezvoltarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a vizat faptul că în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că nu s-ar fi făcut dovezi cu privire la aportul pârâtului S.O. Covasna la terminarea construcţiei începute de autorul reclamantului şi la construcţiile noi edificate de pârât. În dovedirea susţinerilor sale, pârâtul a depus înscrisuri, administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Prin notificarea adresată S.O. Covasna, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, V.N.M. a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Covasna, înscrise în C.F. 4590 Oraş Covasna nr. topo 678/1 şi 884/1, imobile ce au aparţinut autorului său, V.N., fără a indica însă din ce anume sunt compuse imobilele respective, solicitare ce a fost respinsă prin decizia nr. 41/2001 a S.O. Covasna, cu motivarea că acestea sunt folosite în interes public din anul 1953, pe terenul în litigiu existând secţia de obstetrică–ginecologie a S.O. Covasna.
O descriere mai exactă a imobilelor revendicate este făcută de reclamant abia odată cu declararea apelului împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, când precizează că prin imobilele a căror restituire o solicită, înţelege atât terenul cât şi construcţia de pe aceste terenuri.
Este de reţinut că, aşa cum reiese din extrasul de C.F. nr. 4590 Covasna, imobilele nr. topo 678/1 şi 884/1 sunt descrise ca „loc de casă”, având suprafaţa de 547 mp şi, respectiv 1392 mp (fila 19 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna).
Singurele înscrisuri depuse la dosarul instanţei de fond, care fac referire la faptul că pe aceste terenuri ar fi existat şi o construcţie sunt: adresa nr. 922 din 18 aprilie 1952 a fostului Sfat Popular al oraşului de subordonare Raionala Covasna către autorul reclamantului prin care acesta care era somat să termine construcţia începută, sub sancţiunea predării acesteia unei întreprinderi de construcţii, în vederea finalizării ei (fără însă a se preciza unde se află situată construcţia), certificatele nr. 233 din 10 februarie 1954 a fostului Sfat Popular a oraşului Covasna în care se atestă faptul că „imobilul cuprins în C.F. nr. 4590 Covasna sub nr. top A+ 1 884/1 şi A+2 678/1, casă şi curte, este situat în perimetrul de construcţie al oraşului Covasna şi că nu este expropriat şi nici naţionalizat”, autorizându-se transcrierea imobilului pe numele lui V.N. şi, respectiv, nr. 335 din aceeaşi dată, emis de Ministerul Finanţelor, Secţiunea Financiară a oraşului Covasna prin care se certifica faptul că imobilul „nu este sechestrat pentru datorie faţă de stat” precum şi Procesul verbal din 23 aprilie 1953 încheiat de Circa financiară Covasna din care reiese că „clădirea situată în str. E., fost proprietatea tov. V.N. a fost preluată de Spitalul Covasna la 20 septembrie 1952 (filele 22–24 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna).
Apărările pârâtului S.O. Covasna invocate atât în faza procesuală a fondului cât şi în cea a apelului, au vizat în mod constant faptul că la data preluării terenului în proprietatea statului, pe acesta era edificată doar o clădire „la roşu” ce a fost terminată şi finisată din investiţiile statului şi că, ulterior, în 1983, s-a construit un corp nou de clădire, fiind executate anual lucrări de întreţinere iar în perioada 1997-1998 a fost construită o centrală termică şi s-a introdus gaz metan (fila 43 din dosarul nr. 1263/2001 al Tribunalului Covasna şi fila 4 din dosarul nr. 336/2002 al Curţii de Apel Braşov).
Aceste apărări însă, deşi vizau chestiuni de fapt care ţineau de identificarea fără dubiu a imobilului în litigiu şi se impuneau cu necesitate a fi lămurite, au fost respinse de plano, atât de instanţa de fond cât şi de cea de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În cauză nu a fost administrată nici o expertiză tehnică judiciară iar reclamantul nu a depus nici un înscris din care să reiasă componenţa şi suprafaţa clădirii cu privire la care înţelege să solicite restituirea în natură, cu excepţia Hotărârii nr. 180 din 6 martie 1997 a Comisiei Judeţene Covasna pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 (filele 25 şi 26 din dosarul nr.1263/2001 al Tribunalului Covasna) din care rezultă că imobilul ar fi compus din „locuinţă cu 10 camere şi dependinţe cu teren aferent în suprafaţă de 1939 mp”. Acest înscris a fost apreciat, în mod eronat, ca fiind întru totul lămuritor de instanţa de control judiciar pentru a admite în parte apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 408 a Tribunalului Covasna, şi a o schimba în parte în sensul că „imobilul restituit reclamantului este compus şi din construcţie având 10 camere şi dependinţe”. Este de observat că pentru a exista posibilitatea punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o acţiune prin care se tinde la redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, dispozitivul acesteia trebuie să cuprindă toate menţiunile necesare, imobilul fiind necesar a fi individualizat prin toate caracteristicile sale. Or aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, în speţa dedusă judecăţii, reclamantul a pretins drepturi asupra unor imobile supuse unui regimului strict de publicitate, acela al cărţii funciare, iar dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra construcţiei nu a fost niciodată întabulat, existenţa sa fiind dedusă din conţinutul înscrisurilor menţionate care însă nu sunt de natură a oferi decât informaţii sumare cu privire la componenţa şi suprafaţa construcţiei.
Având în vedere temeiurile mai înainte arătate, recursul urmează a fi admis, hotărârea instanţei de apel va fi casată iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelurilor, prilej cu care, instanţa de trimitere va dispune completarea probatoriului cu o expertiză tehnică judiciară topometrică şi cadastrală care să identifice: (1) care era stadiul construcţiei edificate pe terenul proprietatea autorului reclamantului, la data preluării acestuia de către stat şi care a fost temeiul şi data preluării, aceasta nerezultând cu claritate din înscrisurile administrate precum şi din ce anume era compusă construcţia; (2) dacă, faţă de valoarea investiţiilor făcute de stat prin modificările şi amenajările efectuate, astfel cum vor fi identificate, imobilul a fost astfel transformat încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, în sensul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi al Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003; (3) dacă s-a construit un corp nou de clădire şi dacă acesta a fost edificat numai pe terenul în litigiu sau a fost edificat şi pe o suprafaţă de teren care nu a făcut obiectul dreptului de proprietate al autorului reclamantului, aşa cum se invocă în apărările pârâtului. În răspunsurile ce se vor da obiectivelor expertizei urmează a se avea în vedere şi înscrisurile depuse în recurs de Oraşul Covasna prin Primar, care a formulat în cauză o cerere de intervenţie şi de D.S.P. Covasna în reprezentarea S.O. Covasna (filele 55-77 şi, respectiv filele 103 – 106 din dosarul nr. 1835/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) iar în cazul în care va considera necesar, instanţa urmează a dispune administrarea oricăror alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Totodată urmează a se stabili şi care este numărul poştal corect al imobilului: 24, cum arată reclamantul în acţiunea sa sau 28, cum reiese din fişa cadastrală (fila 105 din dosarul nr. 1835/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi din alte înscrisuri depuse la dosar (anexa nr. 5 la H.G. nr. 975/2002, fila 89 din dosarul nr. 1835/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi adresele Ministerului Sănătăţii, filele 40, 106 din acelaşi dosar).
După o corectă clarificare a situaţiei de fapt, instanţa de apel urmează să stabilească regimul juridic al imobilului şi să răspundă apărărilor pârâtului vizând calitatea procesuală a părţilor şi exceptarea imobilului de la restituirea în natură, în raport cu actele normative invocate în acest sens, H.G. nr. 866 /2002, H.G. nr. 975/2002, H.G. nr. 700/2003, O.G. nr. 70/2002 aprobată prin Legea nr. 99/2004, solicitându-se relaţii în acest sens şi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001.
Referitor la nelegalitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, invocarea de către acesta a art. 51 din Legea nr. 10/2001 nu-şi are temei întrucât în componenţa acestora nu intră vreo taxă judiciară de timbru la care acesta să fi fost obligat, în pofida dispoziţiilor actului normativ menţionat, ci doar cheltuieli de transport şi cele reprezentând onorariul de avocat, pe care pârâtul le datorează în temeiul art. 274 C. civ.
Este adevărat însă că reclamantul, care a fost reprezentat de apărător în faţa primei instanţe, acesta redactând şi motivele de apel, nu a depus în probaţiunea cheltuielilor solicitate decât bilete de transport C.F.R (fila 11 din dosarul nr. 336/2002 al Curţii de Apel Braşov) nu şi chitanţa de plată a onorariului de avocat, aşa încât, critica pârâtului este fondată, în parte, iar instanţa de trimitere urmează să facă în mod corect aplicarea art. 1169 C. civ. şi sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.S.P. Covasna în numele S.O. Covasna împotriva deciziei nr. 18 Ap din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2004.
Şedinţa din camera de consiliu din 27 aprilie 2005
Din oficiu, constată că prin dispozitivul deciziei civile nr. 6890 din 8 decembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1835/2002 s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, „pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant” fiind omis a se trece „şi a apelului declarat de pârâtul S.O. Covasna”.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.,
DISPUNE:
Completarea dispozitivului deciziei civile nr. 6890 din 8 decembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1835/2002 în sensul că „Admite recursul declarat de D.S.P. Covasna în numele S.O. Covasna împotriva deciziei nr. 18 Ap din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant şi a apelului declarat de pârâtul S.O. Covasna”.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7120/2002. Civil. Revendicare - Decret... | ICCJ. Decizia nr. 4989/2002. Civil. Art. 480 Cod civil revend.... → |
|---|
