CSJ. Decizia nr. 702/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.702DOSAR NR.3300/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-au luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi cererea de suspendare a executării formulată de petenţii T.M.şi T.E., privind sentinţa civilă nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ, precum şi Decizia nr.1240 din 18 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii reclamanţi M.V.şi M.V., ambii reprezentaţi de avocat M.C.şi intimata-pârâtă T.E., lipsind intimatul-pârât T.M..
Procedura completă.
La solicitarea instanţei, intimata-pârâtă T.E. arată că insistă cu privire lasoluţionarea cererii de suspendare a executării şi prezintă chitanţa, în valoare de 1.000.000 lei, reprezentând plata cauţiunii stabilite.
Având cuvântul în susţinerea recursului în anulare, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa competentă, punând, totodată, concluzii de admitere şi a cererii de suspendare a executării.
Intimata-pârâtă T.E. susţine concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public.
Avocat M.C.cere respingerea recursului în anulare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2.04.1999, reclamanţii M.V.şi M.V. au chemat în judecată pe pârâţii T.M.şi T.M. pentru obligarea acestora la plata sumei de 1.800.000 lei reprezentând contravaloare chirie pe ultimii trei ani pentru garajul situat în Piatra Neamţ str.M.Eminescu nr.2 precum şi la costul actual al garajului.
Pârâţii au formulat o întâmpinare – cerere reconvenţională – prin care au arătatcă garajul este amplasat pe terenul lor şi această situaţie îi îndreptăţeşte pe pârâţi să solicite:
- plata chiriei pentru terenurile de sub garaj pe ultimii trei ani socotiţi de la data cererii reconvenţionale – 1 martie 1999 precum şi obligarea reclamanţilor să ridice pe cheltuiala lor materialele încorporate în garaj.
Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa civilă nr.6378 din 19.10.1999 a respins acţiunea reclamanţilor şi a anulat cererea reconvenţională a pârâţilor ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi autorităţii de lucru judecat invocate de pârâţi. Reclamanţii şi-au justificat titlul prin sentinţa civilă nr.6066/18.11.1980 a Judecătoriei Piatra Neamţ prin care s-a constatat că aceştia au un drept de proprietate asupra garajului în litigiu.
S-a mai reţinut că printr-o sentinţă ulterioară, nr.8099/1996 a Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a respins o acţiune în revendicare aaceloraşi reclamanţi M., împotriva pârâţilor T., întrucât, din confruntarea titlurilor de proprietate,sentinţa nr.6066/1980 pentru reclamanţi şi, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare pentru pârâţi, s-a dat eficienţă acestuia din urmă, fiind încheiat cu fostul proprietar, P.N..
De asemenea, prin sentinţa nr.7121/1991 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a dispus evacuarea reclamanţilor M. din garajul situat pe terenul proprietatea pârâţilor T.
Tribunalul Neamţ, prin Decizia civilă nr.497 A/14.03.2000 a admis apelul reclamanţilor şi apelul pârâţilor. A desfiinţat sentinţa civilă 6378/1999 şi a trimis cauza spre rejudecare în vederea precizării temeiului juridic al acţiunii în pretenţii a reclamanţilor (drept de proprietate sau drept de creanţă).
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că cele două capete de acţiune:
- obligarea pârâţilor la contravaloarea chiriei pentru garajul ocupat abuziv şi
-contravaloarea garajului, vizează acelaşi imobil şi se exclud reciproc.
Judecătoria Piatra Neamţ, rejudecând cauza, prin sentinţa civilă 7075/30.10.2000, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor 23.444.000 lei, contravaloarea garajului, sumă ce va fi reactualizată fie la data executării, fie la returnarea valorii materialelor şi preţuluimanoperei.
A fost respins capătul de acţiune privind restituirea chiriei ca neîntemeiat.
S-a luat act de renunţarea la cererea reconvenţională.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamanţii au construit în 1974 oboxă de garaj, pe terenul ceaparţinea lui P.N., fostul proprietar, cu acordul acestuia. În 1976 pârâţii T. au cumpărat de la P.N. construcţiile dela adresa menţionată, incluzând şi garajul construit de reclamanţi.
Cu toate că reclamanţilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra boxei de garaj, prin sentinţa civilă nr.6066/1981 a Judecătoriei Piatra Neamţ, iar prin sentinţa 3190/1981 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a anulat vânzarea garajului menţionat în contractul autentic de vânzare-cumpărare al pârâţilor, reclamanţii au fost evacuaţi totuşi din garaj la cererea pârâţilor, pe motiv că acesta se află pe terenul lor.
Instanţa, rejudecând cauza, a considerat că reclamanţii suntîndreptăţiţi să primeascăde la pârâţi contravaloarea garajului.
S-a respins cererea privind acordarea chiriei pe ultimii trei ani, reclamanţii nedovedind că au avut o înţelegere cu pârâţii cu acest obiect, nici că pârâţii ar fi folosit garajul.
Împotriva acestei soluţii au formulat apel pârâţii T. care au criticat sentinţa pentru că s-a nesocotitautoritatea de lucru judecat conferită de existenţa sentinţei civile nr.721/1991 a Judecătoriei Piatra Neamţ prin care s-a dispus evacuarea necondiţionată a reclamanţilor din garajul deţinut de aceştia pe terenul proprietatea pârâţilor.
Tribunalul Neamţ, prin Decizia civilă 331/Ac/6.03.2001, a admis apelul pârâţilor T. reţinând ca relevantă, din multitudinea de procese dintre părţi, sentinţa 721/1991 prin care reclamanţii au fost evacuaţi.
S-a mai reţinut că, deşi s-a constatat prin sentinţa civilă 6066/1980 că reclamanţii au construit o boxă garaj pe un teren ce esteastăzi în proprietatea pârâţilor, acestia din urmă nu puteau fi obligaţi să despăgubească pe reclamanţi cu contravaloarea construcţiei, deoarece reclamanţii puteau oricând să-şi ridice garajul iar numai în cazul în care pârâţii s-ar fi opus ridicării, reclamanţii îi puteau chema în judecată.
A fost respinsă acţiunea ca nefondată şi obligaţi reclamanţii la 2.044.260 lei cheltuieli de judecată către pârâţi.
Curtea de apel Bacău, prin Decizia 1240/16 noiembrie 2001, a admis recursul reclamanţilor. A modificat Decizia 331/16.03.2001, în sensul că s-a respins apelul pârâţilor împotriva sentinţei civile 7055/30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că potrivit art.494 C.civ., proprietarul unui teren are dreptul să-şi însuşeaşcă o construcţie făcută de o altă persoanăpe terenul său sau poate cere să fie ridicată. În cazul în care îşi însuşeşte construcţia el este dator să despăgubească pe constructor cu valoarea materialelor şi preţul numcii investite.
Faptul că reclamanţii au ridicat construcţia înainte ca pârâţii să dobândească terenul face ca aceştia să beneficieze de situaţia constructorului de bună credinţă şi deci, de posibilitatea de a solicita contravaloarea materialelor şi manoperei sau o sumă care să reprezinte creşterea valorii fondului deţinut de proprietari.
Curtea de apel Bacău, prin Decizia 1240/16 martie 2001 a respins contestaţia în anulare formulată de pârâţi împotriva deciziei 1240 din 18 iulie 2001 ca nefondată reţinându-se că soluţia nu este rezultatul unei greşeli materiale( s-a susţinut că greşit s-a reţinut că pârâţii sunt constructori de bună credinţă) şi că motivele invocate au fost analizate de instanţa de recurs.
Împotriva sentinţei civile 7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ şi deciziei 1240 din 18 iulie 2001 a Curţii de apel Bacău, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare pentru încălcarea esenţială a legii şi vădita netemeinicie a soluţiei pronunţate.
S-a susţinut în motivarea recursului în anulare că în lumina dispoziţiilor art.492 C.civ. constructorul de bună credinţă dobândeşte împotriva proprietarului terenului pe care a construit un drept de creanţă în despăgubire care seprescrie în termen de trei ani de la datacând proprietarulfondului ridică pretenţii asupra construcţiei.
S-a considerat că instanţeleau încălcat o normă imperativă prevăzută de art.3 din Decretul 167/1958, care se impunea a fi cercetată din oficiu. S-au mai criticat soluţiile atacate pentru împrejurarea că nu au fost lămurite pe deplin situaţiile de fapt ale speţei.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
Potrivit petitului acţiunii introductive de instanţă cererea reclamanţilor având un obiectpatrimonial, instanţele aveau obligaţia să verifice, punând în discuţia părţilor, problema introducerii în termenele prevăzute de lege a unei asemenea cereri.
Astfel, potrivit art.18 din acelaşi decret , se instituieobligaţia pentru instanţe şi organele arbitrale de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acţiune este prescris.
Regulile privitoare la prescripţia extinctivă sunt înscrise în legea specială care derogă de la dreptul comun – art.1841 C.civ. şi care prin urmare au preeminenţă.
Nefăcând această verificare, instanţele au încălcat dispoziţii legale imperative şi au pronunţatastfel soluţii vădit netemeinice.
Cum excepţiatardivităţii acţiunii introductive de instanţă a fost ridicată pentru prima dată în faza de recurs în anulare, urmează a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Piatra Neamţ pentru a se analiza acest aspect precum şi pentru clarificarea situaţiei de fapt şi a raporturilor juridice create între părţi.
Prin admiterea recursului în anulare, cu consecinţa desfiinţării hotărârilor atacate,sentinţa civilă nr.7075/30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ şi Decizia civilă nr.1240/18 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, urmează a se constata că cererea formulată de intimaţii pârâţi de suspendare a executării silite a sentinţei civile 7075/2000 definitivă prin Decizia 1240/2001, a rămas fără obiect, astfel că va fi respinsă pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, casează Decizia civilă nr.1240 din 18 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, Decizia civilă nr.331 din 6 martie 2001 a Tribunalului Neamţ şi sentinţa civilă nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ şi trimite cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Piatra Neamţ.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamţ, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă 1240 din 18 iulie 2001 a Curţii de Apel Bacău, ca fiind rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică,astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 707/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 703/2002. Civil. Iesire din indiviziune.... → |
|---|
