ICCJ. Decizia nr. 7066/2002. Civil. Actiune în constatare + revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7066
Dosar nr. 6579/1/2002
(nr. vechi 3509/2002)
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 iulie 2000 la Tribunalul Braşov reclamanţii K.Ş.N., H.E.S. şi D.G.P.I. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov prin primar, SC R. SRL şi S.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că în baza sentinţei civile nr. 183 din 20 iunie 1947 a fostului Tribunal al judeţului Braşov, secţia I civilă, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare dintre antecesorii lor şi cei ai pârâtei S.M. privind imobilele situate în Braşov înscrise în C.F. Braşov nr. 5462/1, 5462/2 şi C.F. nr.top 5461, să se dispună rectificarea C.F. în sensul înscrierii dreptului lor de proprietate şi să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele.
În drept au invocat dispoziţiile art. 480, art. 481 C. civ.
În motivare au arătat că în perioada rebeliunii legionare antecesorii lor, etnici evrei, au fost siliţi să înstrăineze imobilele către S.A. şi S.M. antecesorii pârâtei S.M.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 20 iunie 1947 Tribunalul Judeţean Braşov, secţia I civilă, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între sus-numiţii şi restabilirea situaţiei tabulare anterioare în C.F. Braşov, C.F. care însă nu a fost rectificat iar imobilul a fost naţionalizat din patrimoniul antecesorilor pârâtei.
Cât priveşte C.F. Braşov de asemenea nu s-a radiat dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtei.
Prin C.F. pârâta S.M. şi-a intabulat dreptul de proprietate prin moştenire.
Acţiunea a fost completată reclamanţii solicitând introducerea în cauză a pârâţilor E.S., E.M.C., C.V., C.G., G.M., G.I., G.M.I., solicitând constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta S.M. şi aceştia.
Pârâta S.M. a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Braşov şi SC R. SRL Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 3921 din 12 noiembrie 2001 Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtă, a respins acţiunea precizată şi completată şi a obligat reclamanţii la cheltuieli de judecată către pârâta S.M., E.S., E.M.C. şi G.M.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că pârâta S.M. este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în baza sentinţei civile nr. 14960/1994 a Judecătoriei Braşov şi deciziei civile nr. 1860/A/1999 a Tribunalului Braşov, pârâţii Municipiul Braşov şi SC R. Braşov neavând calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi fondul pricinii instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 226 din 8 martie 1950 Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de antecesorii pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 183/1947 a Tribunalului Braşov pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii acţiunii antecesorilor reclamanţilor având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la aceste imobile.
A mai reţinut instanţa că reclamanţii au făcut dovada vocaţiei succesorale generale la moştenire dar nu au făcut dovada acceptării moştenirii.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au formulat apel criticând-o pentru că în mod greşit au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Braşov şi a SC R. SRL şi a lipsei calităţii procesuale active. Mai arată reclamanţii că au acceptat succesiunea împrejurare pe care o vor demonstra şi că Legea nr. 10/2001 repune în termenul de acceptare a succesiunii pe succesibilii proprietarilor deposedaţi abuziv de bunurile lor. Mai arată reclamanţii că sentinţa civilă nr. 183 din 20 iunie 1947 a tranşat relaţiile dintre antecesorii reclamanţilor şi cei ai pârâtei, ulterior a intervenit Legea nr. 119/1948 aşa încât Decizia nr. 226 din 8 martie 1950 prin care Curtea de Apel Braşov reformat sentinţa, a dispus asupra unui bun care ieşise din circuitul civil prin Legea nr. 119/1948.
S-a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimaţilor E.S. şi M. de către SC A. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 42Ap din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Braşov a respins apelul şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de SC A. SRL.
A obligat apelanţii la plata de cheltuieli de judecată către intimaţii S.M., E.S., E.M. şi G.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunii. Certificatele de moştenitori depuse sunt emise de notariate din alte state în cauză nefiind respectate reglementările de drept internaţional privat.
Instanţa de fond a procedat corect pronunţându-se în condiţiile art. 137 C. proc. civ. asupra excepţiei privitoare la lipsa calităţii procesuale active, excepţie de fond, dirimantă care face de prisos cercetarea fondului.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii reclamanţi arată că având vocaţie succesorală de drept le revine posesiunea succesiunii din momentul morţii defunctului şi luând din masa succesorală unul sau mai multe bunuri se consideră că au acceptat tacit succesiunea.
Deşi s-au făcut dovezi în sensul acceptării succesiunii instanţa de apel nu le-a dat eficienţă.
De asemenea, în mod greşit instanţa a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) Legea nr. 10/2001.
Decizia nr. 226/1950 a Curţii de Apel Braşov nu poate avea aplicaţie, fiind dată după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1948.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă S.M. a solicitat respingerea recursului.
Examinând legalitatea hotărârilor în raport de criticile formulate Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat în sensul considerentelor ce succed.
Sub un prim aspect se reţine că actele de stare civilă depuse de reclamanţi fac dovada vocaţiei succesorale generale la moştenire dar care nu este suficientă, condiţia esenţială fiind acceptarea moştenirii, dovadă pe care reclamanţii nu au făcut-o în sensul dispoziţiilor art. 689 C. civ.
În speţă nu s-a demonstrat nici acceptarea expresă nici cea tacită a moştenirii.
Nu s-au făcut dovezi cu privire la acceptarea tacită în sensul condiţiilor prescrise de articolul citat.
Simplul fapt de a lua din succesiune câteva obiecte nu echivalează cu acte pe care nu ar putea să le facă decât în calitatea de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia de acceptare a moştenirii aşa cum impun dispoziţiile acestui articol.
Aşa fiind şi deoarece certificatele de moştenitori depuse sunt emise de notariatele altor state iar recurenţii reclamanţi nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 105/1992 rezultă cu prisosinţă că reclamanţii nu au demonstrat acceptarea succesiunii.
În fine în speţă nu operează instituţia repunerii în termen a succesibililor reglementată de art. 4 alin. (3) Legea nr. 10/2001deoarece imobilele nu se aflau în patrimoniul autorilor reclamanţilor la data aplicării dispoziţiilor Legii nr. 119/1948 şi Decretului nr. 92/1950.
Nici critica privind omisiunea de examinare a legalităţii deciziei civile nr. 226/1950 a fostei Curţi de Apel Braşov nu poate fi primită deoarece instanţa care a pronunţat hotărârea atacată a judecat în limitele investirii, şi nu a avut în vedere toate actele şi lucrările dosarului.
În consecinţă, cum hotărârile sunt în întregime legale şi temeinice recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi în baza art. 274 C. proc. civ. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată fiind în culpă procesuală iar cheltuielile de judecată demonstrate şi cerute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii K.Ş.N., H.E.S. şi D.G.P.I. împotriva deciziei nr. 42Ap din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Dă în debit pe recurenţii reclamanţi cu 98.737.400 lei (ROL) diferenţă taxă judiciară de timbru pentru fond şi apel.
Obligă recurenţii reclamanţi la 3.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi G.I., G.M. şi G.M.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2002. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5855/2002. Civil. Legea nr.115/96. Recurs → |
|---|
