ICCJ. Decizia nr. 7137/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7137
Dosar nr. 5579/2002
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 144 din 10 august 2001, P.L. din Galaţi, în calitate de moştenitoare legală a defunctului E.A.P., a cerut Primăriei Municipiului Tulcea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 69 mp situată în municipiul Tulcea, preluată în mod abuziv în proprietatea statului de la autorul său.
Prin dispoziţia nr. 684 din 1 februarie 2002, Primăria Municipiului Tulcea, a respins notificarea, motivând în esenţă că cererea nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că pentru acelaşi teren, s-au acordat, la cerere, măsuri reparatorii reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991, în conformitate cu Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie 1995 a Comisiei judeţene Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate, prin atribuirea unui teren în suprafaţă de 114 mp pe un alt amplasament în extravilan.
Prin cererea înregistrată la 6 martie 2002 la Tribunalul Tulcea, P.L. a contestat dispoziţia emisă de deţinător, susţinând în esenţă că deşi pentru acelaşi teren a primit împreună cu fratele său E.N., un teren pe un alt amplasament, atât cererea pe care a făcut-o în baza Legii nr. 18/1991 din eroare, cât şi titlul emis în aceste condiţii de către Comisia Judeţeană au fost greşite, pentru că terenului nu-i erau aplicabile dispoziţiile legii fondului funciar.
Prin sentinţa civilă nr. 1109 din 20 iunie 2002, Tribunalul Tulcea a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a considerat că cererea nu ar mai putea fi soluţionată conform Legii nr. 10/2001, câtă vreme regimul juridic al terenului a fost stabilit în baza Legii nr. 18/1991 şi a făcut obiectul unei hotărâri definitive pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Hotărârea menţionată a fost confirmată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, care prin Decizia nr. 120 din 21 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul contestatoarei.
Instanţa de apel a socotit la rândul său că în condiţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestatoarei nu i-ar mai putea profita beneficiul legii speciale câtă vreme hotărârea prin care i s-a acordat în scop reparatoriu un alt teren în baza Legii nr. 18/1991, nu a fost anulată conform art. III din Legea nr. 169/1997.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale contestatoarea P.P.L. care a invocat lipsa de temei legal a soluţiei pronunţate pentru aplicarea greşită a legii.
Recurenta a susţinut în esenţă că aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este greşită, pentru că atât ea la data când a cerut constituirea dreptului de proprietate, cât şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar când i-a admis cererea au fost în eroare cu privire la domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991.
Recursul nu este fondat.
În principiu, potrivit cu caracterul şi scopul urmărit, Legea nr. 10/2001 este aplicabilă imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în măsura în care bunurile nu au fost restituite, cei îndreptăţiţi nu au fost despăgubiţi conform unor acte normative reparatorii anterioare sau prin acestea nu erau reglementate modalităţile de reparaţie posibile după legea nouă.
În acelaşi timp, potrivit art. 8, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar şi Legea nr. 1/2000, solicitate de cei îndreptăţiţi potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
În cauză s-a dovedit netăgăduit că recurenta a beneficiat la cererea sa de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 69 mp din municipiul Tulcea, prin constituirea unui drept de proprietate pentru o suprafaţă echivalentă, pe un alt amplasament prin Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie 1995 a Comisiei Judeţene Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Totodată, cum rezultă din Decizia civilă irevocabilă nr. 255 din 10 octombrie 1996 a Tribunalului Tulcea, hotărârea de constituire a dreptului de proprietate a rămas definitivă şi a intrat cu efecte depline în circuitul civil.
În acelaşi timp potrivit actelor dosarului contestatoarea, ca şi beneficiară a titlului de proprietate astfel constituit la cererea sa, nu a solicitat constatarea nulităţii nici în condiţiile Legii nr. 169/1997, nici potrivit dreptului comun aplicabil.
În aceste condiţii, soluţionarea cererii ulterioare de restituire în conformitate şi cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ar conduce evident la existenţa concomitentă a două titluri pentru acelaşi bun şi la o dublă reparaţie, ceea ce contravine vădit scopului legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamata P.P.L. împotriva deciziei nr. 120/C din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5396/2002. Civil. Revendicare; constatare... | ICCJ. Decizia nr. 5392/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
