ICCJ. Decizia nr. 7141/2002. Civil. Constatare nulitate contract vânzare - cumparare autentificat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7141
Dosar nr. 5659/2002
Şedinţa publică din 15 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 28 octombrie 1993 reclamanta S.Z. a chemat în judecată pe pârâţii M.N., M.M. şi T.M. solicitând anularea actului de vânzare cumpărare nr. 1373 din 16 martie 1993, prin care pârâţii M. au vândut pârâtului T.M. un teren în suprafaţă de 1280 mp şi construcţiile aflate pe acesta.
Ca motiv de anulare, reclamanta a invocat că asupra imobilului vândut are un drept de coproprietate în cotă de ½, dobândit prin cumpărare de la pârâta M.N. la data de 12 ianuarie 1993.
Acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 2203 din 30 mai 1994 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, dar prin Decizia civilă nr. 1166 din 17 mai 1995 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă şi a trimis cauza primei instanţe spre rejudecare.
Prin acţiunea civilă din 8 martie 1996 reclamanta S.Z. chemat în judecată pe pârâţii M.N., M.M .şi T.M. solicitând partajarea terenului în suprafaţă de 1530 mp şi a construcţiilor aflate pe teren, susţinând că are un drept de ½ din aceste bunuri, diferenţa de ½ aparţinând pârâtului T.M.
La data de 10 martie 1996 cererile au fost conexate, iar la data de 2 noiembrie 1999 reclamanta S.Z., prin concluzii scrise, a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 20069 din 5 iunie 1995 emis de Comisia Sectorului Agricol Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin care s-a constituit drept de proprietate în favoarea pârâtului M.M. pentru mai multe terenuri în suprafaţă totală de 1,8683 ha, incluzând şi terenul intravilan în litigiu în suprafaţă de 1208 mp.
Acţiunile conexe au fost respinse ca inadmisibile prin sentinţa civilă nr. 4958 din 3 noiembrie 1999 a Judecătoriei Buftea, desfiinţată prin Decizia nr. 1281 din 10 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă, la rându-i casată prin Decizia civilă nr. 3360 din 20 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ultima instanţă dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti spre competentă soluţionare în primă instanţă.
În noul ciclu procesual, Tribunalul Bucureşti, secţia a –V-a civilă şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 744/F din 19 octombrie 2001, prin care a respins acţiunile introduse de reclamanta S.Z. ca aparţinând unei persoane lipsite de calitate procesuală activă cu motivarea că aceasta nu este titulara dreptului de proprietate pretins.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia civilă nr. 292 din 26 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a –IV-a civilă, sentinţa primei instanţe fiind anulată, iar cauza a fost reţinută pentru soluţionare în fond.
Evocând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 370 din 9 octombrie 2002, prin care a respins acţiunea reclamantei ca nefondată pentru următoarele considerente:
- terenul intravilan de 1208 mp a constituit proprietatea defunctului M.N., al cărui unic moştenitor este pârâtul M.M., reclamanta S.Z. şi pârâta M.N. renunţând expres la succesiunea acestui autor, astfel că titlul de proprietate a fost legal emis în favoarea pârâtului M.M. în aplicarea Legii nr. 18/1991;
- nu operează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prevăzută de art. 948 pct. 4 C. civ. şi invocată de reclamantă, deoarece nu s-au făcut dovezi care să ateste că pârâtul T.M. a cunoscut existenţa dreptului pretins de reclamantă;
- celelalte motive invocate de reclamantă sunt nulităţi relative care nu pot fi examinate la cererea unui terţ faţă de contract;
- reclamanta nu este în indiviziune cu pârâţii, astfel că acţiunea de partaj nu are obiect.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta S.Z. solicitând casarea ei şi, pe fond, admiterea acţiunilor conexe, aşa cum au fost formulate.
Dezvoltând un prim motiv de recurs, încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamanta susţine că instanţa de apel a reţinut împrejurări eronate şi străine naturii cauzei, cum sunt confundarea mamei reclamantei M.N. cu pârâta cu acelaşi nume, faptul că M.N. a renunţat la succesiunea soţului ei M.N. neputând ca urmare să transmită reclamantei cota ei succesorală, precum şi faptul că mama şi fratele reclamantei au vândut imobilul către pârâtul T.M.
Prin al doilea motiv de recurs, încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta arată că în examenul de fond al pricinii curtea de apel a reţinut situaţii esenţial greşite, cum este aceea că pârâţii au vândut întreg imobilul, deşi în realitate a fost vândută numai cota de ½ din acesta, nu a dat semnificaţia juridică legal cuvenită aplicării dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. faţă de neprezentarea nejustificată a pârâţilor la interogatoriu, a încălcat dispoziţiile art. 966 C. civ., nu a sesizat manopera frauduloasă constând în schimbarea numerotării imobilului şi conivenţa frauduloasă a pârâţilor, a ignorat probele care atestă calitatea de coindivizară în cotă de ½ a reclamantei asupra imobilului şi, în fine, nu a sesizat că emiterea titlului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu este de natură să desfiinţeze efectele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
Recursul este întemeiat pentru cele ce succed.
Aşa cum s-a arătat în partea descriptivă a prezentelor considerente, la un moment dat al judecării în primă instanţă a acţiunilor conexe, reclamanta S.Z. a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 20069 din 5 iunie 1995 emis în beneficiul exclusiv al pârâtului M.M. de către Comisia Sectorului Agricol Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, nulitate absolută parţială vizând terenul litigios în suprafaţă de 1208 mp cuprins în titlul de proprietate alături de alte terenuri care nu fac obiectul litigiului dintre părţi.
Curtea de Apel Bucureşti, evocând fondul, a statuat în sensul legalităţii titlului de proprietate pentru argumentele expuse în motivarea deciziei recurate.
Nici una dintre instanţe nu a avut însă în vedere faptul că problema legalităţii titlului de proprietate, dedusă judecăţii lor ca o chestiune prejudicială, impunea, în exercitarea rolului lor activ reglementat prin art. 129 C. proc. civ., obligaţia de a stabili cadrul procesual prin punerea în discuţi părţilor a necesităţii chemării în judecată şi a emitentului titlului de proprietate anume Comisia Sectorului Agricol Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Asemenea discuţie era necesară în raport cu prevederile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora comisia judeţeană, autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională, are, după caz, calitate procesuală activă sau pasivă, în limitele competenţei sale şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Lipsa rolului activ al instanţelor de judecată constituie motiv de nelegalitate a hotărârilor astfel pronunţate, fiind temei de casare potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, prin prisma celor arătate recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi casate Decizia recurată, precum şi celelalte hotărâri date în cauză.
Dat fiind că motivul de casare este consecinţa nerespectării formelor procedurale în primă instanţă şi în apel, judecata va reîncepe de la prima instanţă potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (2) C. proc. civ., care, în concret, faţă de valoarea de 455 milioane lei dată obiectului litigiului şi de regulile de competenţă între timp intrate în vigoare, este Judecătoria Buftea.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere urmează a stabili cadrul procesual potrivit cu cele mai sus arătate, va avea în vedere motivele de apel şi de recurs ca susţineri de fond şi, prin mijloacele de probă pe care le va găsi de cuviinţă, va lămuri pe deplin situaţia de fapt şi regimul juridic al bunului litigios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.Z. împotriva deciziei nr. 370 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi Decizia nr. 292 din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi sentinţa nr. 744/F din 19 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi trimite cauza pentru competentă soluţionare la Judecătoria Buftea, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5052/2002. Civil. Nulitate contract vânzare... | ICCJ. Decizia nr. 6122/2002. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
|---|
