ICCJ. Decizia nr. 5052/2002. Civil. Nulitate contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5052
Dosar nr. 1423/2002
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 mai 1998, reclamantul S.R., a chemat în judecată, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. H.N. S.A. şi pârâţii R.V.A. şi A., solicitând ca prin hotărârea pronunţată să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4261/24436 din 16 mai 1997 încheiat între pârâţii S.C. H.N. S.A. şi R.V.A. şi A.; să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie, apartamentul situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 200 din 9 septembrie 1999, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.R. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. H.N. S.A., R.V.A. şi R.A.
După casarea cu trimitere dispusă de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 1030 din 14 februarie 2001 pentru greşita compunere a completului de judecată, Curtea de Apel Bucureşti, în rejudecare, prin Decizia civilă nr. 541 din 4 decembrie 2001, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.M.D. , împotriva sentinţei civile nr. 200 din 9 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi contencios administrativ.
S-a reţinut, cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţi, că nu poate fi identificată cauza ilicită sau frauda la lege ca şi cauze de nulitate absolută a acţiunii, contractul fiind încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de Legea nr. 112/1995 şi de art. 1294 C. civ., iar pârâţii cumpărători beneficiază de aplicarea principiului ocrotirii bunei credinţe a subdobânditorului unui bun, cu titlu oneros.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.M.D. , întemeindu-l pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit instanţa a apreciat că intimaţii pârâţi se află în situaţia subdobânditorului de bună credinţă, eronat a fost înlăturată susţinerea privind preţul neserios, iar celelalte temeiuri de nulitate au fost analizate necorespunzător. În ce priveşte revendicarea, mai arată recurenta, cererea de asemeni a fost respinsă greşit, instanţa trebuind a da preferinţă titlului reclamantei, ca fiind mai bine caracterizat.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
Acţiunea introductivă de instanţă, a fost formulată, la 22 mai 1998, de reclamantul S.R.
Acesta a decedat la data de 19 iunie 1998, curând deci, după introducerea acţiunii.
Sentinţa primei instanţe, ca şi celelalte hotărâri pronunţate în primul ciclu procesual, au fost date însă în contradictoriu cu S.R., persoanădecedată.
Numai la rejudecarea apelului, în urma casării cu trimitere dispusă de instanţa de recurs, reprezentantul reclamantului a arătat că acesta din urmă este decedat, moştenitoare fiind A.M.D.
Prin încheierea de şedinţă respectivă, nu s-a luat însă nici-o măsură în acest sens, neexistând dispoziţia instanţei, de introducere în cauză, ca moştenitoare a reclamantului-apelant decedat, a numitei A.M.D., actuala recurentă.
Aşa fiind, apare evident faptul că judecata s-a purtat la fond, în contradictoriu cu o persoană decedată, reclamantul, fără capacitate de folosinţă, chiar apelul fiind declarat în cauză în numele şi pentru această persoană, situaţie în care, hotărârile date astfel sunt lovite de nulitate, incident fiind motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, reţinând că astfel, cercetarea celorlalte motive invocate devine inutilă, ele urmând a fi avute în vedere la rejudecare, urmează a se admite recursul, a se casa ambele hotărâri şi a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.M.D. împotriva deciziei civile nr. 541 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 200 din 9 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7141/2002. Civil. Constatare nulitate contract... → |
|---|
