CSJ. Decizia nr. 744/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.744Dosar nr.3245/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-a luatîn examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant P.I.M.personal şi asistat de avocat D.S., precum şi intimaţii-pârâţi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi Ministerul de Interne prin consilier juridic A.R.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi respingerea acţiunii reclamantului.
Consilier juridic A.R. solicită admiterea recursului în anulare.
Avocat D.S. solicită respingerea recursului în anulare şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 decembrie 2000, reclamantul P.I.M.asolicitat obligarea pârâţilor Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu la plata ajutoruluineimpozabil egal cu 15 solde lunare brute, stabilite în raport cu solda avută în luna martie 2000, actualizat potrivit indicelui de evoluţie a inflaţiei, începând cu luna aprilie 2000 până la data achitării efective şi la plata a 9 solde, reprezentând ajutorul egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până laîmplinirea limitei de vârstă, sumă ce urmează a se stabili în aceleaşi condiţii ca şi cea dintîi.
Reclamantul a precizat acţiunea la 29 martie 2001, în sensul că a înţeles să solicite ajutorul neachitat la termen şi impozitul reţinut în mod ilegal, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, motivat de faptul că, de la data promovării acţiunii şi până la dezbaterea cauzei în fond, pârâţii au achitat sumele cuveniteîn sumă netă.
Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a admis acţiunea, obligând pârâţii să plătească reclamantului suma de 73.869.689 lei, reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut neimpozabil şi ajutorul net acordat, calculată la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflaţie pe perioada 1 aprilie 2000 – 28 februarie 2001 şi în continuare până la achitarea efectivă, precum şi suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţaaceastă sentinţă judecătoria a reţinut următoarele:
La data de 31 martie 2000, reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie în condiţiile Decretului nr.214/1977.
Art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 conferă cadrelor militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu şi dreptul de a beneficia de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună de activitate, corespunzător vechimii efective ca militar.
De asemenea, potrivit alin.2 al art.31 din aceeaşi lege, cadrele militare trecute în rezervă cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, mai beneficiază şi de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile, pentrufiecare an rămas până la împlinirea vârstei limită de pensionare.
A mai reţinut instanţa că ajutoarele acordate persoanelor din categoria din care face parte reclamantul nu reprezintă „venit salarial", în sensul prevederilor pct.3 lit.c din Normele metodologice de aplicare a OG nr.73/1999 şi, ca atare, nu sunt impozabile.
Pe de altă parte, sumele au fost achitate în tranşe succesive, contrar dispoziţiilor Legii nr.138/1999 potrivit cărora plata ajutorului se va face „la trecerea în rezervă".
Astfel, plata s-a făcut cu întârziere, ceea ce îl îndreptăţeşte pe reclamant să solicite actualizarea sumelor potrivit indicelui de inflaţie.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Sibiu care, prin Decizia civilă nr.892 din 12 iulie 2001, a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul de Interne.
Împotriva acestor hotărâri, la data de 11 iulie 2002, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care, în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ., a susţinut că hotărârile judecătoreşti recurate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Astfel, au fost încălcate dispoziţiile art.4,6,23 şi 86 din OG nr.73/1999.
S-a arătat, în esenţă, că ajutoarele prevăzute de art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă, conform prevederilor art.6 lit.f din OG nr.73/1999, nu sunt scutite de impozit pe venit.
Pe de altă parte, ajutoarele acordate conform Legii nr.138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art.5 lit.a din OG nr.73/1999, întrucât acestea sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizaţii cu destinaţie specială ce reprezintă oformă de sprijin acordat celor aflaţi în nevoie.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, deşi este real că potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiazăde un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OGnr.73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr.1066/24 decembrie 1999, care deşiconfirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr.138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate din calitatea de salariatale acestuia apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HGnr.1066/24 decembrie 1999 care, referindu-se la prevederile art.5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută de text rezultăcă ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art.86 din OGnr.73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Pe de altă parte, este de evidenţiat şi faptul că art.6 lit."f" din OGnr.73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.
Or, în speţă, ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută şi prin urmare aceste venituri erau impozabile.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi se va respinge ca nefondată acţiunea promovată de reclamantul P.I.M.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.892 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.2360 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi respinge ca nefondată acţiunea promovată de reclamantul P.I.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 745/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 743/2002. Civil → |
|---|
