CSJ. Decizia nr. 743/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.743DOSAR NR.2032/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1380 din 11 mai 2001 a Tribunalului Gorj şi sentinţei civile nr.264 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Motru.
La apelul nominal se prezintă intimatul-reclamant O.D.personal, precum şi consilier juridic M.M.pentru intimata-pârâtă S.C."U.R.M" S.A.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi pe fond respingerea acţiunii.
Consilier juridic M.M.solicită admiterea recursului în anulare, astfel cum a fost formulat.
Precizează că nu a fost emisă decizie de imputare împotriva reclamantului.
Intimatul-reclamant O.D.solicită respingerea recursului în anulare şi depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
O.D.a chemat în judecată S.C. U.R.Motru pentru a fi obligată să-i plătească suma de 900.000.000 lei cu titlu de daune morale, urmare desfacerii abuzive de către pârâtă, a contractului de muncă conform art.130 lit.i din C.mun.
În motivarea acţiunii reclamantul a invederat că prin sentinţa civilă nr.2038/13.07.1999 Judecătoria Motru a desfiinţat măsura desfacerii contractului său de muncă şi a dispus reintegrarea sa în funcţia avută cu plata drepturilor băneşti de care a fost lipsit pe toată perioada de la încetarea raporturilor de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă.
Măsura dispusă de unitate i-a adus însă atingere onoarei şi demnităţii şi i-a pus sub dubiu întreaga sa activitate prestată în calitate de inginer timp de 26 ani, creindu-i o atmosferă defavorabilă în colectivul de muncă şi în societate.
Judecătoria Motru, rejudecând pricina după un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr.264/07.02.2001 a admis în parte acţiunea şi a obligat S.C. U.R.Motru S.A. să plătească reclamantului suma de 120.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului său de muncă demonstra faptul că acesta nu a săvârşit faptele imputate cât şi reaua credinţă a pârâtei care prin măsura dispusă i-a adus acestuia un prejudiciu moral întrucât i-a lezat demnitatea şi i-a ştirbit prestigiul său profesional.
Tribunalul Gorj, Secţia civilă, prin Decizia nr.1380/11.05.2001 a admis recursul declarat de S.C. U.R.Motru S.A. împotriva sentinţei civile nr.264/07.02.2001 a Judecătoriei Motru pe care a modificat-o în sensul că a obligat intimata la 50.000.000 lei daune morale faţă de reclamant în loc de 120.000.000 lei.
În contra acestor hotărâri, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii şi erau şi vădit netemeinice.
Astfel, s-a invederat că instanţele au obligat intimata la acoperirea unui pretins prejudiciu moral cât timp la dosar nu existau dovezi concludente care să ateste că prin măsura luată de unitate petentul ar fi suferit un prejudiciu fizic şi moral şi nici probe care să contureze dimensiunea suferinţelor fizice încercate de reclamant.
S-a susţinut că anunţul afişat la avizierul unităţii cu un conţinut apreciat ca defăimător la adresa reclamantului a fost redactat şi prezentat de Consiliul coordonator al sindicatului iar nu de unitate, că reclamantul a comis fapte care chiar dacă nu întruneau elementele constitutive ale unei infracţiuni, erau totuşi abateri disciplinare şi că incidenţa în speţă a prevederilor art.111 din C.mun. în vigoare la data luării măsurii de către unitate nu avea suport deoarece textul se referă la despăgubiri datorate salariatului care a suferit un prejudiciu din culpa unităţii exclusiv în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu serviciul ceea ce nu era cazul în speţă.
S-a pretins că cea care a suferit un prejudiciu a fost unitatea conform constatărilor gărzii financiare şi organelor de cercetare penală, fiind chiar şi amendată. Mai mult, unitatea i-a imputat reclamantului suma de 282.785.186 lei în condiţiile C. mun., iar acesta nu a atacat Decizia de imputare nr.3745/30.08.1999.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare nu este fondat.
Din dosar a rezultat că prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a admis contestaţia formulată de O.D.împotriva deciziei nr.182/2526/21.05.1999 emisă de S.C. U.R.Motru S.A. prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă din postul de inginer tehnolog pe motiv că ar fi creat plusuri în gestiune în scopul obţinerii de foloase personale, constatându-se că nu existau dovezi care să confirme fapta imputată.
Pe cale de consecinţă s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior şi acordarea drepturilor băneşti de care a fost lipsit de la data de 24.05.1999 şi până la reintegrarea definitivă (filele 3-6 dosar nr.678/2000).
Prin urmare susţinerea din recursul în anulare potrivit căreia reclamantul O.D.ar fi comis abateri disciplinare care nu-l îndrituiau să pretindă daune morale este greşită şi lipsită de suport probator.
Tot astfel, este nefondată şi critica potrivit căreia instanţele nu puteau acorda daune morale în temeiul art.111 din C.mun.
În adevăr, această problemă a fost dezlegată prin Decizia nr.3818 A/21.06.2000 a Tribunalului Gorj, Secţia civilă (filele 27-28 dosar nr.5440/2000) care a statuat că este admisibilă o astfel de cerere în raport de dispoziţiile legale invocate din moment ce art.111 din C.mun. care obligă unitatea la despăgubiri către persoana încadrată în muncă, dacă aceasta a suferit un prejudiciu, din culpa unităţii, în legătură cu serviciul, nu distinge între prejudiciul material şi cel moral.
De asemenea, art.187 din C.mun. (Legea 10/1972) în vigoare la data soluţionării litigiului, statuează expres că prevederile Codului muncii se întregesc şi cu dispoziţiile legislaţiei civile în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, ceea ce făceau aplicabile şi prevederile art.998 şi 999 C.civ. şi prin urmare justificau pe deplin acţiunea reclamantului.
Or, prin recursul în anulare, menţionata hotărâre nu a fost atacată, ceea ce face ca problema de drept dezlegată, respectiv posibilitatea acordării daunelor morale şi în cazul desfacerii nelegale a contractului de muncă să fie tranşată definitiv şi prin urmare obligatorie pentru instanţa de trimitere, nemaiputând fi reiterată în această cale extraordinară de atac.
În ceea ce priveşte apărarea unităţii intimate potrivit căreia anunţul cu caracter defăimător la adresa reclamantului ar fi fost întocmit de liderii sindicali şi afişat la avizierul unităţii, chiar dacă ar fi reală, nu este de natură a o exonera de răspundere cât timp a achiesat implicit la conţinutul acestuia din moment ce a acceptat să fie înfăţişat public şi nu a luat nici o măsură pentru a fi ridicat de la locul expus.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, deşi este real că include o doză de aproximare, instanţele au avut în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic după 26 de ani de muncă şi deţinerea unor funcţii de conducere în unitate, importanţa valorilor morale lezate – în speţă demnitatea şi onorarea -, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării şi măsura în care i-a fost afectată viaţa socială şi profesională.
Sub acest din urmă aspect, reclamantul a invocat şi demonstrat că acuzaţiile aduse vizând producerea unei pagube de 282.785.185 lei, pentru care însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj prin rezoluţia nr.786/P/1999 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale iar unitatea nu i-a comunicat vreo decizie de imputare, care de altfel nici nu a fost emisă, a fost de natură a-i crea un şoc psihic şi l-a supus dispreţului public, accentuându-i starea de disconfort şi producându-i o traumă psihică încă prezentă.
Faţă de cele ce preced recursul în anulare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1380 din 11 mai 2001 a Tribunalului Gorj – Secţia civilă şi sentinţei civile nr.264 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Motru.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 744/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 711/2002. Civil → |
|---|
