ICCJ. Decizia nr. 799/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 799
Dosar nr. 3191/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomiţa sub nr. 1518 din 4 iulie 2001 I.E. şi P.F. au acţionat în judecată SC R.P. SRL Fierbinţi solicitând obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului, fosta presă de ulei, cu terenul aferent în suprafaţă de 7788 mp situat în comuna Fierbinţi Ialomiţa.
În motivarea cererii petentele arată că printr-o notificare adresată societăţii pârâte, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 au solicitat restituirea în natură a clădirii presa de ulei şi a terenului aferent, la care societatea pârâtă nu le-a răspuns în termenul legal de 60 zile.
SC R.P. SRL Fierbinţi a solicitat introducerea în cauză în calitate de chemată în garanţie a SC U.I. SA Urziceni şi A.P.A.P.S. Bucureşti, pentru ca în cazul admiterii cererii petentelor, societatea R.P. SRL fierbinţi să fie despăgubită pentru pierderea imobilelor achiziţionate în mod legal şi pentru îmbunătăţirile aduse de la data dobândirii la zi.
Prin sentinţa nr. 904/F din 18 decembrie 2001 Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de restituire în natură a imobilului clădire, fosta presă de ulei şi terenul aferent în suprafaţă de 7788 mp situat în comuna Fierbinţi, formulată de petentele I.E. şi P.F. în contradictoriu cu SC R.P. SRL Fierbinţi şi Consiliul Local Fierbinţi introdus în cauză la data de 20 noiembrie 2001 la cererea petentelor.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de SC R.P. SRL Fierbinţi împotriva SC U.I. SA Urziceni şi A.P.A.P.S. Bucureşti.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că petentele sunt moştenitoarele defunctului P.G. proprietarul imobilului, în calitate de soţie şi respectiv fiică. Prin Decizia nr. 1307 a Consiliului de Miniştri privind întreprinderile naţionalizate prin Legea nr. 119/1948, presa de ulei ce a aparţinut numitului P.D. a trecut în patrimoniul comunei Fierbinţi.
Prin procesul verbal de licitaţie din 16 decembrie 1993 urmare a executării silite a SC U.I. SA Urziceni, la cererea creditoarei Banca Comercială SA, sucursala Ialomiţa, clădirea fostei prese a fost achiziţionată de SC R.P. SRL Fierbinţi.
Petiţionarele au solicitat atât prin notificarea adresată societăţii pârâte cât şi prin cererea adresată instanţei, restituirea în natură a imobilului presă de ulei şi terenul aferent şi nu au formulat un capăt de acţiune prin care să solicite anularea actelor de înstrăinare a imobilului de la SC U.I. SA Urziceni la SC R.P. SRL Fierbinţi în condiţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate cu titlu valabil, cum este Legea nr. 119/1948, evidenţiate în patrimoniul unei societăţii comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri sau servicii, acţiuni la societăţile comerciale, tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzător valorii imobiliare solicitate.
Faţă de aceste prevederi, cererea petentelor de restituire în natură a clădirii foştei prese de ulei este nefondată. In ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 7788 mp instanţa a concluzionat că acesta nu se află în patrimoniul societăţii notificate SC R.P. SRL Fierbinţi.
Prin Decizia civilă nr. 238A din 17 mai 2002 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de I.E. şi P.F., reţinând ca şi instanţa de fond că imobilul trecând cu titlu în proprietatea statului şi fiind înstrăinat prin licitaţie la 16 decembrie 1993, nu mai poate fi retrocedat reclamantelor în natură, acestea fiind îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei au declarat recurs I.E. şi P.F. arătând că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, care statuează că imobilele preluate abuziv, deci şi cele preluate prin Legea nr. 119/1948 indiferent în posesia cui se află se vor restitui în natură în starea în care se află la data cererii şi libere de sarcini. In conformitate cu art. 20 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură trebuie să se facă prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor de conducere aparţinând unităţii deţinătoare.
Cât priveşte nulitatea procesului verbal de licitaţie, aceasta a fost semnalată şi de prefectura Ialomiţa prin adresa nr. 4824 din 6 ianuarie 1995, care a constatat că BCR, sucursala Ialomiţa, şi SC U.I. SA Urziceni nu erau proprietarii imobilului ci aveau doar un drept de folosinţă. Nulitatea absolută fiind o sancţionare de desfiinţare a actului, ea poate fi cerută nu numai pe cale principială dar şi pe calea de excepţie.
În ceea ce priveşte terenul aflat în folosinţa Consiliului Local Fierbinţi, acesta se impune a fi restituit.
Recursul este nefondat.
In cauză imobilul a fost preluat cu titlu, respectiv în temeiul Legii nr. 119/1948 aşa cum rezultă din Decizia Consiliului de Miniştri nr. 1307/1949, fapt necontestat de recurente.
Caracterul abuziv al normei de trecere în proprietatea statului a imobilului, în speţa Legea nr. 119/1948 nu echivalează cu preluarea abuzivă fără titlu a acestuia, care presupune preluarea cu nerespectarea exigenţelor legale abuzive ce au stat la temelia trecerii în proprietatea statului sau preluarea imobilului fără temei legal.
În atari condiţiuni, referirea recurentelor la dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 nu constituie un suport legal suficient pentru a se putea reţine că statul a preluat imobilul în litigiu fără titlu, în absenţa unor probe privind nerespectarea cerinţelor Legii nr. 119/1948 la momentul preluării, ori deţinerea de către stat a imobilului fără temei legal. De altfel recurentele nici nu au făcut o atare susţinere ele raportându-se doar la caracterul abuziv al Legii nr. 119/1948 prin care statul a preluat imobilul, presa de ulei.
Principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv prevăzut de art. 9 din Legea nr. 10/2001 la care se raportează recurentele în motivarea recursului, cunoaşte limitări în situaţia imobilelor evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate sau a imobilelor înstrăinate. În privinţa acestor categorii de imobile art. 27 din Legea nr. 10/2001 instituie măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
În speţă, SC R.P. SRL deşi are în patrimoniul său imobilul, ea nu poate fi considerată unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, deoarece societatea deşi are capital privat, ea a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 31/1991 şi nu în baza Legii nr. 15/1990 sau alte acte normative speciale. Societatea a dobândit imobilul prin adjudecare la licitaţie publică, în cadrul executării silite pornite de B.C., filiala Ialomiţa, în calitate de creditor urmăritor împotriva debitoarei SC U.I. SA care deţinea în proprietate imobilul şi nu în cadrul procesului de privatizare sub forma vânzării de active.
Aşa fiind, imobilul nemai aflându-se în patrimoniul unităţii deţinătoare, în sensul legii, restituirea în natură a acesteia nu mai este posibilă, recurentele–reclamante putând beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
Faţă de modalitatea de dobândire a imobilului de SC R.P. SRL, acesteia nu-i incumbă obligaţia de restituire în natură a imobilului sau de acordare a altor măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001. Ca urmare, în mod eronat petiţionarele au notificat-o.
Acreditarea ideii de restituire a imobilului în natură de la acele persoane fizice sau juridice prin trimiterile pe care recurentele le fac la dispoziţiile art. 2, art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 este neavenită, deoarece recurentele scot articolele de referinţă din contextul legal.
Recurentele nu au probat reaua credinţă a societăţii intimate în achiziţionarea imobilului pentru a se putea prevala de dispoziţiunile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, cadrul procedurii vânzării silite a imobilului prin publicitatea sa şi verificarea titlului debitorului urmărit asupra bunului vândut, este de natura să consolideze prezumţia de bună credinţă a societăţii R.P. SRL Fierbinţi.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 7788 mp acesta nu se află în patrimoniul societăţii pârâte notificate SC R.P. SRL Fierbinţi, deoarece nu a format obiectul adjudecării, astfel că în mod corect instanţa a respins capătul de cerere privind restituirea acestuia.
Pentru considerentele expuse criticile formulate de I.E. şi P.F. în recursul de faţă sunt neîntemeiate, motiv pentru care recursul va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de I.E. şi P.F. împotriva deciziei nr. 238 A din 17 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 670/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 665/2002. Civil → |
|---|
