ICCJ. Decizia nr. 916/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 916
Dosar nr. 3450/2002
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 34/1996 reclamanţii N.D. şi G.M. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că sunt unicii proprietari ai imobilului situat în Bucureşti, în calitate de succesori ai defuncţilor N.I. şi S. şi că măsura de trecere în proprietatea statului a imobilului este lovită de nulitate absolută prin încălcarea flagrantă a Constituţiei şi a legislaţiei în vigoare la acel moment şi în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 667 din 21 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţi şi s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a reţinut că anterior formulării acestei acţiuni, prin sentinţa civilă nr. 1753 din 29 februarie 1996 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în Bucureşti şi în atare situaţie s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Prin sentinţa civilă nr. 1080 din 9 august 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanţi şi s-a dispus rectificarea dispozitivului sentinţei civile nr. 667 /2001, mai sus menţionată în sensul că pârâtul în cauză este Municipiul Bucureşti, în loc de Primăria Municipiului Bucureşti.
Instanţa a reţinut, din probele dosarului că în cererea introductivă, în calitate de pârât figurează Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General.
Prin sentinţa civilă nr. 1332 din 6 septembrie 2001 s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamanţi, prin care au solicitat completarea aceleiaşi sentinţe civile nr. 667/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. nu permit reactualizarea cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului.
Împotriva sentinţei civile nr. 667 din 21 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat apel Primăria Municipiului Bucureşti care a susţinut, în esenţă, că hotărârea s-a pronunţat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, iar pe fond a susţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, respectiv în baza Decretului nr. 92/1950.
Împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 9 august 2001 a declarat apel nemotivat Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General, precum şi reclamanţii N.D. şi G.M. fără a motiva în concret acest apel.
Prin Decizia civilă nr. 193A din 19 aprilie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nemotivat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 9 august 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii N.D. şi G.M. împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 9 august 2001 şi nr.1332 din 6 septembrie 2001 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A respins ca nefondate apelurile declarate de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 667 din 21 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin Decizia nr. 286A din 14 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondată cererea de completare a deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, formulată de reclamanţii N.D. şi G.M. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin primarul General.
Prin cererea de completare a deciziei petenţii au pretins că instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii privind obligarea Municipiului Bucureşti prin Primarul General, la plata către reclamanţi a dobânzilor solicitate în mod expres şi la care aceştia sunt îndreptăţiţi conform prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., la pronunţarea primei instanţe, în anul 1996, peste 6 ani.
Instanţa a reţinut că textele invocate de aceştia nu îşi găsesc aplicarea în speţa de faţă, având în vedere că prin Decizia nr. 193 din 19 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nemotivat apelul Municipiului Bucureşti şi apelurile declarate de reclamanţii N.D. şi G.M. împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 9 august 2001 şi nr. 1332 din 6 septembrie 2001 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva deciziei nr. 286A din 14 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, au declarat recurs reclamanţii N.D. şi G.M. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi admiterea cererii de completare a deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 deoarece Decizia nr. 286A din 14 iunie 2002 este neîntemeiată şi nelegală, arătând că nu s-au indicat în mod corect textele de lege pentru care au respins apelurile.
În contra deciziei civile nr. 193/A din 19 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că instanţa de apel nu s-a pronunţat în fond pe baza celor invocate la prima instanţă.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţii N.D. şi G.M. împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, susţinerile acestora nu pot fi primite, în raport de faptul că instanţa de fond a reţinut în cauza de faţă existenţa puterii lucrului judecat, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.
De asemenea, corect instanţele au reţinut că dispoziţiile legale în materie nu permit reactualizarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în cauză, oricât ar fi durata de timp a soluţionării litigiului.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primar, Curtea urmează a-l respinge, având în vedere că recurentul nu a motivat apelul nici până la prima zi de înfăţişare potrivit dispoziţiilor legale procedurale, astfel că în mod corect instanţa a respins apelul pârâtului împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru considerentele arătate, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.I.D. şi G.M.R. împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi a deciziei nr. 286/A din 14 iunie 2002 a aceleiaşi instanţe.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2002. Civil. Legea nr. 10/2001 Contestatie ... | ICCJ. Decizia nr. 5208/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
