Revizuire. Cerere formulată de intervenient accesoriu
| Comentarii |
|
Este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de intervenientul accesoriu, dacă partea în favoarea căreia a fost făcută intervenţia nu a cerut ea însăşi revizuirea hotărârii.
(Secţia civilă, decizia nr. 1071 din 13 martie 2002)
- Extras -
La data de 12 octombrie 2001, S. I. şi S. A. au formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 825/R din 14 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Tărgu Mureş, Secţia civilă, pe motiv că este potrivnică deciziei nr. 1295/R din 11 mai 1999, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea, reglementată în art. 322-328 din C. pr. civ., este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reluarea judecăţii, în cazurile expres şi limitativ determinate de lege.
Revizuirea implică nu numai îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 322 pct. 1-8 C. pr. civ., ci şi îndeplinirea celorlalte condiţii necesare pentru exercitarea oricărei căi de atac, precum şi capacitatea procesuală, calitatea procesuală şi existenţa interesului.
în cauză, se constată că, atât în primul, cât şi în al doilea proces, revizuenţii S. I. şi S. A. au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei Primăria municipiului Sibiu tinzând, prin apărările ce au formulat, ca soluţia în proces să se dea în favoarea acesteia (respingerea acţiunii reclamantei).
în considerarea caracterului accesoriu al cererii de intervenţie în interesul altei părţi, art. 54 din C. pr. civ. prevede că un astfel de intervenient poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia a intervenit, iar art. 56 din acelaşi cod prevede că apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.
Aşadar, intervenientul accesoriu, neavând o poziţie procesuală independentă, ci una subordonată părţii în favoarea căreia a intervenit, limitată ia interesul acesteia, cererea lui nu poate fi concepută o continuare a activităţii procesuale a acesteia în faţa instanţei de control judiciar, fără ca partea principală să-şi fi manifestat în mod expres voinţa în acest sens, prin exercitarea apelului sau a recursului de către ea însăşi, respectiv prin stăruinţa în finalizarea judecării căii de atac.
Faţă de cele ce precedă, rezultă că, în lipsa unei cereri pentru declanşarea căii de atac de retractare de natura celei supusă soluţionării, din partea Primăriei municipiului Sibiu, este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de intervenienţii
accesorii S. I. şi S. A. al căror apel îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 667 din 6 iunie 2000 a Judecătoriei Luduş a fost respins ca neavenit, ca urmare a renunţării pârâtei Primăria municipiului Sibiu la apelul declarat, soluţie confirmată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia nr. 825/R din 14 septembrie 2001, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceiaşi intervenienţi.
Pe de altă parte, decizia atacată de intervenienţi nu poate face oricum obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 7 C. pr. civ., întrucât prin această hotărâre instanţa de recurs nu a evocat fondul, cerinţă de admisibilitate impusă imperativ de textul de lege citat.
| ← Conflict de competenţă teritorială în materie de moştenire | Recurs în anulare. încălcarea esenţială a legii prin... → |
|---|
