Recurs în anulare. încălcarea esenţială a legii prin acordarea de către instanţe a ceea ce nu s-a solicitat
| Comentarii |
|
Este nelegală hotărârea prin care, în cadrul unei acţiuni în revendicarea unui bun comun formulată de soţi împotriva unui terţ dobânditor, instanţa procedează la o împărţeală a bunului în timpul căsătoriei, fără să fi fost învestită în acest sens.
(Secţia civilă, decizia nr. 725 din 22 februarie2002)
- Extras -
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 6609 din 3 martie 2000 a Judecătoriei sector 3, a deciziei nr. 2713/A din 3 octombrie 2000 a T ribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi a deciziei nr. 876 din 28 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, considerând, potrivit prevederilor art. 330 pct. 2 C. pr. civ. că hotărârile judecătoreşti menţionate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
în motivarea recursului în anulare, s-a arătat că numiţii C. M. şi M. C. au chemat în judecată pe pârâtul M. I., pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul, solicitând totodată şi evacuarea acestuia din imobil.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de soţi sunt coproprietarii apartamentului în litigiu, conform unui contract de construire din anul 1978 şi că pe calea unui comandament, apartamentul a fost adjudecat pentru o datorie a reclamantei C. M. faţă de Asociaţia de Locatari în favoarea pârâtului M. I. în consecinţă, reclamanţii au solicitat ca instanţa să procedeze la compararea celor două titluri.
Prin sentinţa civilă nr. 6609/3 mai 2000, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că, urmare Ordonanţei de adjudecare din 16 noiembrie 1999 definitivă şi irevocabilă, prin care s-a adjudecat apartamentul în favoarea pârâtului, soţii reclamanţi au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului revendicat.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr. 2713/A din 3 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă; sentinţa a fost schimbată în totalitate, acţiunea în revendicare fiind admisă.
Pârâtul M. I. a declarat recurs împotriva acestei decizii, care a fost admis prin decizia nr. 876 din 28 martie a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă. Au fost casate ambele hotărâri şi pe fond s-a admis acţiunea numai în ceea ce-l priveşte pe reclamantul C. M., obligând pârâtul să-i lase acestuia în deplină proprietate şi posesie 1/2 din apartamentul în litigiu, cu motivarea că bunui fiind dobândit de soţi în timpul căsătoriei este un bun comun şi în conformitate cu art. 30 C. fam., C. M. deţine cota de 1/2 din apartament.
în motivarea recursului în anulare s-a arătat că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei în fond deoarece curtea de apel s-a pronunţat direct în recurs asupra unei cereri de partaj cu care nu fusese învestită.
Recursul în anulare este întemeiat.
Curtea de Apel Bucureşti, admiţând în parte acţiunea în revendicare şi constatând că reclamantul C. M. are o cotă de 1/2 din apartament, a procedat la
un partaj judiciar de bunuri comune în timpul căsătoriei, fără să fi fost învestită cu o asemenea cerere, care nu putea fi soluţionată direct în recurs, fără să fie pusă în discuţia părţilor şi fără a se administra probe.
împărţirea bunurilor comune ale soţilor în timpul căsătoriei se poate face numai în mod excepţional şi pentru unul din următoarele cazuri: a) la cererea oricăruia dintre soţi pentru motive temeinice; b) la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi; c) în cazul confiscării averii unuia dintre soţi.
Aşa cum rezultă din petitul acţiunii, instanţele au fost. învestite să soluţioneze o acţiune în revendicare, fără ca măcar, pe cale incidenţă, vreuna dintre părţi să solicite partajarea bunurilor comune ale soţilor C., astfel încât, instanţa de recurs s-a pronunţat acordând ceea ce nu s-a solicitat. în acest mod instanţa a îngrădit posibilitatea părţilor de a-şi formula apărări şi de a administra probatorii, lipsindu-le astfel de două grade de jurisdicţie.
în consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis în baza dispoziţiilor art. 3303 C. pr. civ., raportat la art. 312 C. pr. civ., casându-se decizia curţii de apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului la aceeaşi instanţă.
| ← Revizuire. Cerere formulată de intervenient accesoriu | Recurs împotriva încheierii de suspendare a executării... → |
|---|
