ICCJ. Decizia nr. 1003/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1003
Dosar nr. 20734/1/2003
(nr. vechi 9231/2003)
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, la 19 decembrie 2001, reclamanta D.A.O. a chemat în judecată Primăria comunei Vlădeşti, primarul acestei localităţi şi comuna Vlădeşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 64 din 12 noiembrie 2001, prin care s-a respins cererea de restituire a terenurilor situate în pct. "poiana lui Marte" în suprafaţă de circa 6 ha şi terenul din pct. „poiana lui Istrate", în suprafaţă de circa 10 ha, în temeiul dispoziţiilor Legii 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenurile pentru care a formulat notificare au fost preluate fără titlu valabil, odată cu întreaga avere a antecesorului său, S.A., condamnat politic pentru ostilitate împotriva sistemului totalitar comunist şi dislocat împreună cu soţia şi prin efectul Decretului 83/1949.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 268 din 13 mai 2005, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, reţinând că terenul din pct. "poiana lui Istrate" preluat de la autorul reclamantei în temeiul prevederilor art. 2 din Decretul nr. 83/1949, nu se află pe raza localităţii Vlădeşti şi, în consecinţă, pârâta nu putea să dispună cu privire la această suprafaţă.
În ceea ce priveşte terenul situat în pct. "poiana lui Marte" s-a reţinut că, aşa cum rezultă din expertiza tehnică, acesta este situat atât pe raza localităţii Vlădeşti, cât şi pe raza localităţii Bujoreni.
Astfel, referitor la termenul de pe raza localităţii Vlădeşti s-a reţinut că acesta a făcut obiectul Legii 18/1991, fiind inclus în fostul C.A.P., şi asupra sa constituindu-se drept de proprietate pentru cetăţenii din comuna Vlădeşti, în condiţiile în care reclamanta nu a formulat cerere în acest sens.
Referitor la cealaltă suprafaţă, situată pe raza comunei Bujoreni, s-a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată câtă vreme nu s-a făcut dovada urmării procedurii prevăzute de art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, neexistând nici o dispoziţie emisă de Primăria comunei Bujoreni, iar aceasta nefiind parte în proces.
Pe cale de consecinţă, s-a considerat că singura suprafaţă în discuţie, situată în pct. "Poiana lui Marte" de pe raza localităţii Vlădeşti, a făcut parte din patrimoniul fostului CAP, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, regimul juridic al acestui teren fiind reglementat prin legile fondului funciar.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta D.A.O., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru nerespectarea procedurii instituite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Primăria comunei Vlădeşti având obligaţia de a identifica entitatea deţinătoare a altor două terenuri şi de a-i comunica contestatoarei şi neputând respinge cererea. Această critică a vizat terenul situat în pct. „poiana lui Istrate".
În ceea ce priveşte terenul situat în pct. „poiana lui Marte", s-au invocat aceleaşi motive pentru partea de teren ce nu este amplasată pe raza comunei Vlădeşti, iar pentru suprafaţa circumscrisă teritorial competenţei Primăriei comunei Vlădeşti, s-a arătat că, greşit a reţinut instanţa de fond că acest teren a fost preluat în baza Decretului nr. 83/1949, întrucât, prin notificare şi contestaţie, s-a arătat că imobilul a fost preluat fără titlu, o dovadă contrară din partea pârâtei, neexistând.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 150A din 14 octombrie 2003 a respins apelul contestatoarei ca nefondat, reţinând ca neîntemeiată critica vizând nerespectarea procedurii instituite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de către Primăria comunei Vlădeşti, întrucât reclamanta a dat dovadă de pasivitate în sensul că nu a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, conform dispoziţiilor art. 260 alin. (3).
S-a apreciat ca neîntemeiată şi critica privind terenul situat în pct. "poiana lui Marte, de pe raza teritorială a comunei Vlădeşti, reţinându-se că, acesta a făcut parte din patrimoniul C.A.P. şi asupra sa s-a reconstituit dreptul de proprietate în compensare pentru alţi cetăţeni, situaţia sa juridică regăsindu-se în cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001 care precizează că nu intră sub incidenţa actului normativ menţionat terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991, republicată şi prin Legea 1/2000.
În raport de considerentele menţionate, instanţa de apel a apreciat că nu mai prezintă relevanţă modalitatea de preluare a terenului, cu sau fără titlu.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta D.A.O. la 4 noiembrie 2003, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că este eronată interpretarea dată de instanţa de apel dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 în sensul reţinerii culpei contestatoarei, şi nu a Primăriei Vlădeşti, care nu a înaintat documentele şi notificarea Primăriei comunei Bujoreni, competentă teritorial să o soluţioneze.
Criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs au vizat greşita reţinere a preluării terenului situat în pct. "poiana lui Marte" în temeiul Decretului 83/1949, în condiţiile în care din nici unul dintre înscrisurile de la dosar nu rezultă că preluarea a operat în baza acestui act normativ. S-a învederat că preluarea s-a realizat fără titlu şi ca atare, nu se poate aprecia că recuperarea acestuia se putea face în conformitate cu prevederile art. 39 din Legea 18/1991, întrucât această prevedere vizează terenurile preluate în temeiul Decretului nr. 83/1949 şi nu terenurile preluate fără titlu.
Reclamanta a invocat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, arătând de asemenea, că actul de constituire către terţe persoane a dreptului de proprietate nu îi sunt opozabile şi nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 8 şi art. 35, art. 36 nu se aplică cu privire la terenul în litigiu.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de reclamantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia contestată, nr. 64 din 14 noiembrie 2001, emisă de Primarul comunei Vlădeşti, jud. Vâlcea, s-a respins notificarea reclamantei D.A.O., ca fiind lipsită de obiect în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că terenul în suprafaţă de 10 ha, situat în pct. "poiana lui Istrate" nu se află pe raza acestei localităţi, iar terenul în suprafaţă de 6 ha, situat în pct. "poiana lui Marte" a făcut obiectul Legii 18/1991.
Deşi, instanţa de apel a reţinut corect, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic, ing. K.S. că terenul situat în pct. „poiana lui Istrate" se află pe raza localităţii Bujoreni, iar terenul situat în pct. „poiana lui Marte" se află atât pe raza comunei Vlădeşti cât şi pe raza comunei Bujoreni, fapt necontestat de părţi, totuşi a apreciat eronat că Primăria comunei Vlădeşti emitenta dispoziţiei contestate, a respectat procedura instituită de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apreciind că nu are competenţa teritorială de a se pronunţa asupra notificării reclamantei în ce priveşte terenul situat pe raza localităţii Bujoreni, Primăria Vlădeşti, nu putea respinge notificarea ca lipsită de obiect, ci trebuia să respecte procedura instituită de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În acest sens, Primăria comunei Vlădeşti era obligată să identifice entitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.
Prin perspectiva prevederii legale menţionate, intimata nu putea analiza pe fond notificarea reclamantei, nefiind competentă teritorial în acest sens.
Prin soluţia pronunţată asupra notificării, pârâta a paralizat accesul recurentei la justiţie împotriva entităţii competente, Primăria comunei Bujoreni, căreia ar fi trebuit să-i înainteze documentele şi notificarea reclamantei, respectând în acelaşi timp prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reţinerea de către instanţa de apel a culpei recurentei, care ar fi trebuit să acţioneze în justiţie statul dacă nu a primit în termen de 90 de zile răspuns de la primărie, este contrară situaţiei de fapt, Primăria comunei Vlădeşti cunoscând încă de la data sesizării sale că, în parte, terenul solicitat se află pe raza teritorială a altei localităţi, împrejurare pe care trebuia să o aducă la cunoştinţa reclamantei.
Referitor la suprafaţa de teren situată în pct. "poiana lui Marte" şi circumscrisă teritorial competenţei Primăriei comunei Vlădeşti, Curtea va reţine că, din probele administrate nu a rezultat temeiul preluării.
Într-adevăr, prin cererea introductivă reclamanta a arătat că autorul său, S.A., împreună cu familia, a fost forţat de autorităţile comuniste să-şi părăsească locuinţa, având domiciliu obligatoriu din anul 1949 până în anul 1964. Însă reclamanta nu a susţinut că imobilele în litigiu ar fi fost preluate în temeiul Decretului nr. 83/1949, iar o asemenea dovadă nu a fost administrată nici de pârâtă, astfel că reţinerea instanţei de apel în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi nu are relevanţă dacă preluarea terenului s-a făcut cu sau fără titlu, este lipsită de suport juridic.
Se impune că instanţa de apel să stabilească situaţia juridică a terenului în litigiu în raport de temeiul preluării, determinat în aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Cu ocazia rejudecării apelului reclamantei, instanţa de apel urmează să aprecieze asupra necesităţii administrării de noi probe referitoare la situaţia juridică a terenului situat în pct. "Poiana lui Marte", raportat la temeiul preluării acestuia, urmând a stabili totodată dacă acesta a făcut parte din patrimoniul fostului C.A.P. şi dacă a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.Din perspectiva acestor contestatori, urmează a se stabili dacă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, apreciind ca întemeiate criticile recurentei în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.A.O. împotriva deciziei nr. 150/A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10175/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7420/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
