ICCJ. Decizia nr. 10175/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10175
Dosar nr. 570/2003
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 51/2002, Tribunalul Gorj a admis acţiunea reclamantului C.A. în sensul că a obligat pe pârâta SC S. SRL Novaci să emită dispoziţie motivată asupra notificării reclamantului din data de 11 decembrie 2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 95/2002 a Curţii de Apel Craiova care a schimbat-o în totalitate, a reţinut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topografice şi introducerii în cauză a A.P.A.P.S.-ului iar după îndeplinirea acestor obiective a pronunţat Decizia civilă nr. 202/2002.
Prin această din urmă hotărâre, Curtea de Apel a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâţii să-i restituie acestuia suprafaţa de 812 mp teren situat în satul Poienari, judeţul Gorj, situat între vecinătăţile indicate prin raportul de expertiză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că terenul revendicat există în natură liber, neafectat de construcţii şi drept consecinţă, a obligat pârâţii să-l „restituie" reclamantului.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs pârâţii SC S. S.A. Novaci, A.P.A.P.S. Bucureşti, precum şi SC S. SA Novaci şi Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj.
În motivarea recursului, SC S. S.A. Novaci a invocat faptul că, terenul în litigiu situat în punctul Poienari, a fost deţinut de Societatea G.T. SA care a fost cumpărat de SC S. SA de la A.P.A.P.S.
Pe cale de consecinţă, a considerat că se impune introducerea în cauză a acestei din urmă societăţi, în calitate de deţinătoare sau proprietară a terenului.
La rândul său, SC S. SA prin recursul său, a precizat că deţine terenul revendicat ce a fost cumpărat împreună cu alte 3 loturi mai mari pe care erau amplasate coloanele auto, în cadrul procesului de privatizare.
Deoarece pentru acest teren deţine titlu de proprietate şi deoarece este ocupat cu construcţii, el nu poate fi restituit în natură. În opinia acestui recurent, pot fi acordate numai despăgubiri ce pot fi pretinse de la A.P.A.P.S. şi nu de la societatea privatizată care şi-a achitat obligaţiile legale pentru achiziţionarea acestuia.
D.G.F.P. Gorj a criticat Decizia dată în apel pentru faptul de a fi omis a se pronunţa în contradictoriu cu această parte. Astfel, deşi D.G.F.P. figurează în proces ca pârât, instanţa nu a dispus nimic în privinţa sa, aşa după cum rezultă din minuta deciziei.
Sub alt aspect, aceeaşi recurentă a criticat Decizia pentru greşita reţinere a calităţii sale de pârâţi deoarece, terenul şi unitatea deţinătoare fiind identificată, iar reclamantul nu a optat pentru acordarea de titluri de valoare nominală, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 26 şi art. 31 din Legea nr.10/2001 pentru introducerea sa în proces.
La rândul său A.P.A.P.S. a criticat Decizia pentru greşita reţinere a cauzei spre rejudecare deoarece, nu sunt îndeplinite prevederile art. 297 C. proc. civ. pentru a se pronunţa o astfel de soluţie.
Astfel, în opinia acestei recurente, de vreme ce sentinţa tribunalului a fost schimbată şi nu anulată, aşa cum pretind dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., Curtea de apel nu era competentă să judece pe fond.
Pe de altă parte, recurenta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare atât timp cât nici un act nu i s-a comunicat; că a fost încălcat principiul disponibilităţii în virtutea căruia putea fi introdusă în proces numai la cererea reclamantului şi nu din oficiu; s-a dat mai mult decât s-a cerut, atâta timp cât reclamatul nu şi-a formulat pretenţiile în contradictoriu cu A.P.A.P.S. şi totodată, hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină.
Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt fondate iar hotărârile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice.
Astfel, obiectul acţiunii introductive îl formează cererea reclamantului de obligare a SC S. S.A. Novaci la emiterea unei decizii de restituire în natură a suprafeţei de 812 mp sau la plata contravalorii acestui teren, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii până la emiterea deciziei.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui obiect acordând un minus petita; nu a clarificat situaţia juridică a terenului şi nici pe cea a deţinătorului acestuia.
Instanţa de apel, pronunţând Decizia nr. 95, a dispus introducerea în cauză a A.P.A.P.S.
Totodată, prin încheierile date în şedinţa publică din 23 august 2002 şi 27 septembrie 2002 s-a consemnat calitatea de pârât a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice iar prin încheierea din 18 octombrie 2002 s-a dispus citarea intimatei SC S. SA, părţi care figurează şi în preambulul deciziei civile nr. 202/2002.
Cu toate acestea, dispozitivul deciziei nr. 202, care soluţionează în fond litigiul, nu se pronunţă decât în contradictoriu cu SC S. SRL.
În acest mod, instanţa de apel nu numai că nu a motivat modalitatea şi temeiul juridic al introducerii în cauză al celorlalte părţi decât cea chemată în judecată de reclamant, dar nu s-a pronunţat nici asupra calităţii procesuale pasive a acestora şi nu a stabilit în concret nici o obligaţie raportat la pretenţiile reclamantului, prin dispozitivul hotărârii.
Mai mult, după introducerea în cauză a A.P.A.P.S. prin Decizia nr. 95, a ignorat cererile acestei părţi de comunicare a actelor şi motivelor acţiunii precum şi apelului.
Prin toate acestea, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii, al dreptului la apărare prin ignorarea dispoziţiilor art. 1141 C. proc. civ. şi totodată, raportat la obiectul acţiunii, a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
Toate aceste împrejurări fac să fie îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art.3 04 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Dat fiind faptul că nu s-a stabilit cu certitudine deţinătorul actual al terenului; temeiul de drept al deţinerii; eventuala identitate între SC S. SA şi SC S.N. SA, faptul dacă acelaşi teren este liber ori ocupat de construcţii sau alte utilităţi, împrejurări ce presupun administrarea de noi probe, eventual prin completarea raportului de expertiză, urmează ca în temeiul art. 312 alin.(3) C. proc. civ., cauza să fie trimisă spre rejudecare la instanţa de fond.
Cu prilejul rejudecării, va fi suplimentat nu doar probatoriul dar se va asigura respectarea tuturor drepturilor procesuale ale pârâţilor; va fi stabilită în concret răspunderea acestora în contradictoriu cu pretenţiile reclamantului şi va fi analizată calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001, precum şi a celorlalte părţi, prin prisma probelor şi a dispoziţiilor aceleiaşi legi.
Nevoia trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, este însă nu numai consecinţa faptului că se impune clarificarea aspectelor juridice menţionate, prin administrarea de probe suplimentare ci şi urmare a faptului că Decizia nr. 95/2002 pronunţată de Curtea de apel, este nulă.
Astfel, prin Decizia arătată, a fost schimbată sentinţa Tribunalului şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
Cum nu se afla în nici una din situaţiile prevăzute de art. 297 C. proc. civ. deoarece instanţa de fond s-a pronunţat asupra fondului pricinii, Curtea de apel nu putea reţine cauza spre rejudecare. Nu putea însă a ajunge la aceeaşi soluţie nici prin schimbarea sentinţei, ci numai prin anularea acesteia.
În consecinţă, având în vedere faptul că, potrivit art. 297 C. proc. civ., instanţa de apel, în ipoteza când instanţa de fond a respins ori a anulat cererea fără a intra în cercetarea fondului, va putea evoca ea însăşi fondul după anularea sentinţei, dispoziţii care nu erau îndeplinite deoarece s-a evocat fondul de către prima instanţă şi totodată sentinţa acesteia nu a fost anulată, concluzia nulităţii deciziei de reţinere, este evidentă.
În acest context, Decizia ulterioară nr. 202/2002 fiind pronunţată în temeiul unor acte juridice nevalabile şi totodată, fără a lămuri în totalitate aspectele de fapt şi de drept ale pricinii, a făcut să fie îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul căror şi al dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile pronunţate vor fi casate şi cauza va fi trimisă instanţei de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii SC S.N. SA Novaci, SC S. SA Novaci, D.G.F.P. Gorj în numele Ministerului Finanţelor Publice şi A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 202 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, Decizia civilă nr. 95 din 21 iunie 2002 a aceleiaşi curţi de apel, precum şi sentinţa nr. 51 din 12 martie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1019/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1003/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs → |
|---|
