ICCJ. Decizia nr. 7420/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7420
Dosar nr. 9922/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002 şi modificată ulterior pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanţii C.G., C.A., M.I. au chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, în urma anulării dispoziţiei nr. 781 din 14 octombrie 2001 emisă de primul pârât, să li se acorde măsuri compensatorii pentru terenul de 550 mp expropriat pentru utilitate publică în anul 1987 şi ocupat de blocuri de locuinţe.
În urmă administrării probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică, Tribunalul Vâlcea a pronunţat sentinţa civilă nr. 371 din 24 iunie 2003 prin care a admis contestaţia, a anulat în parte dispoziţia emisă de primar şi a stabilit dreptul contestatorilor la echivalentul terenului ce nu poate fi restituit în natură, în cuantum de 1.032.879.628 lei. Aceştia au fost totodată obligaţi să restituie suma de 2.318.000 lei, reprezentând despăgubirea actualizată, primită în anul 1987.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001, precum şi normele de aplicare, adoptate prin HG nr. 498/2003, urmând ca reclamanţii să-şi exprime opţiunea pentru forma de dezdăunare aleasă, potrivit prevederilor legale incidente, fiind indubitabil că terenul nu poate fi retrocedat în natură.
A fost respinsă excepţia ridicată de Ministerul Finanţelor Publice privind lipsa calităţii procesual pasive, în raport cu dispoziţiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 şi ale Normelor de aplicare a acestei legi.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 138 din 29 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut în esenţă că introducerea acestei părţi în proces la cererea reclamanţilor s-a făcut pentru opozabilitate, în eventualitatea exprimării de către persoanele îndreptăţite a unei opţiuni ce ar presupune emiterea unor titluri nominative de valoare, de atributul Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva acestei decizii în termen legal acelaşi pârât a formulat recurs, prin care a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.
S-a susţinut în esenţă că s-a acordat de către instanţe mai mult decât au cerut reclamanţii, că hotărârea este contradictorie, nerezultând cu claritate dacă aceştia au primit sau nu despăgubiri şi, în fine, că s-a făcut o greşită aplicare în cauză a HG nr. 498/2003.
Reclamanţii-intimaţi şi pârâtul Consiliul local au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, acest din urmă intimat învederând că subsecvent deciziei definitorie a fost emisă o nouă dispoziţie a primarului, nr. 154 din 23 februarie 2004, cu avizul reprezentantului teritorial al recurentului, prin care s-au acordat la cererea persoanelor îndreptăţite, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 1.032.879.628 lei.
Recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. să fie respins, pentru următoarele motive.
Dispozitivul sentinţei de fond, menţionat în apel a corespuns cererii modificate de către reclamanţi, persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, de a li se stabili prin echivalent dreptul încălcat prin exproprierea de către stat a bunului lor imobil şi pentru care nu primiseră o dezdăunare echitabilă.
Ca atare, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Hotărârile nu sunt contradictorii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, constatând calitatea de persoane îndreptăţite şi faptul că bunul nu poate fi retrocedat în natură, s-a dispus asupra valorii acestuia, ce urmează a fi avută în vedere la acordarea măsurilor compensatorii.
În felul acesta s-a respectat atât litera, cât spiritul Legii nr. 10/2001, nefiind identificată nici o încălcare a acesteia sau a normelor de aplicare.
Astfel fiind văzând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 138A din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7165/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
