ICCJ. Decizia nr. 1011/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1011
Dosar nr. 13/2003
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 septembrie 2001, contestatorul D.M. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Şimnicu de Sus anularea deciziei nr. 1880 din 8 august 2001 emisă de pârâtă în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtei la restituirea în natură, pe vechiul amplasament a terenului intravilan în suprafaţă de 6849 mp moştenit de la mama sa D.G., situat pe raza comunei Sîmnicu de Sus sau obligarea primăriei la restituirea prin echivalent, în titluri de valoare nominală pentru suprafaţa de 5022 mp teren intravilan deoarece pentru suprafaţa de 1827 mp teren intravilan a solicitat despăgubiri printr-o altă acţiune adresată aceluiaşi tribunal.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 733 din 22 noiembrie 2001 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că solicitările reclamantului au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în temeiul căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 2148 – 48343 din 14 septembrie 2001 iar potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 aceleaşi terenuri nu mai pot face parte din obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D.M.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 37 din 25 martie 2002, a admis apelul reclamantului şi conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a anulat sentinţa tribunalului, reţinând cauza pentru evocarea fondului.
S-a reţinut că, în privinţa terenurilor fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, cum este terenul în cauză dacă cererea adresată de persoana îndreptăţită în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar a fost respinsă, nu mai operează excepţia prevăzută de art. 8 alin. (1) din legea nr. 10/2001, astfel că proprietarul are posibilitatea de a urma procedura Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Aşa fiind şi văzând că tribunalul nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut cauza spre soluţionare şi a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Evocând fondul prin Decizia nr. 206 din 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea reclamantului D.M., a anulat Decizia nr. 70/2002 emisă de Primarul comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj şi a obligat pârâta să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent în limita sumei de 24.469.800 lei pentru terenul în suprafaţă de 600 mp.
S-a reţinut că reclamantul a contestat Decizia nr. 70/2002 emisă de Primarul comunei Şimnicu de Sus, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură sau în echivalent a suprafeţei de 5022 mp, ce face parte din suprafaţa de 6849 mp, moştenită de la autoarea sa D.G., pentru care a adresat notificarea nr. 408/2001.
S-a precizat că pentru diferenţa de 1827 mp teren intravilan, reclamantul a adresat notificarea nr. 410/2001 ce face obiectul dosarului nr. 1607/2002 a Curţii de Apel Craiova.
Din lucrarea de expertiză efectuată în cauză rezultă că a fost identificată suprafaţa de 0,49 ha teren intravilan situat pe raza comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj, amplasat în parcela 92/1, din care 0,43 ha a fost atribuită reclamantului D.M. în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 2148 – 48343 din 14 septembrie 2010.
S-a considerat că în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul este îndreptăţit la restituirea diferenţei de 0,06 ha.
Reţinând că restituirea în natură a suprafeţei de 600 mp nu este posibilă, în raport de art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, s-a dispus obligarea pârâtei să acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent în limita sumei de 24.469.800 lei stabilită de expert.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul D.M. cât şi pârâta Primăria comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj.
Recurentul D.M. invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. şi consideră nelegală hotărârea instanţei de apel pentru că în cauza de faţă a solicitat restituirea prin echivalent în titluri de valoare nominală a terenului în suprafaţă de 5500 mp ce l-a moştenit de la mama sa D.G.
Că, intimata a indus în eroare instanţa prezentând titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 pe numele moştenitorilor lui D.D., titlu ce se referă la alt teren intravilan decât cel în litigiu, pentru care defunctul D.D. nu avea nici un drept. Astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra obiectului procesului.
Se mai susţine că valoarea terenului stabilită de expert nu a avut în vedere preţul practicat pe piaţa liberă aşa încât se impune completarea expertizei tehnice.
Recurenta-pârâtă Primăria comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj invocă în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că terenul în litigiu a fost solicitat de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 şi i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia aşa încât sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi acţiunea trebuia respinsă.
Este nelegală obligarea recurentei la plata despăgubirilor băneşti nu numai pentru faptul că potrivit Legii nr. 10/2001 acestea se pot solicita de la prefectură dar şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 36 – 40 din acelaşi act normativ ce prevăd o anume procedură de evaluare şi acordare a despăgubirilor.
Recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că la data de 17 septembrie 2001, recurentul D.M. a investit instanţa cu cererea de anulare a deciziei nr. 1880 din 8 august 2001.
Tribunalul a respins contestaţia împotriva acestei decizii iar instanţa de apel, după anularea sentinţei instanţei de fond conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., evocând fondul prin Decizia nr. 206 din 18 noiembrie 2002 a admis în parte acţiunea lui D.M. şi a anulat Decizia nr. 70/2002 ce fusese contestată de acesta la data de 27 iunie 2002, în dosarul nr. 6264/civ/2002 al Tribunalului Dolj.
Dosarul 6264/2002 a fost înaintat de Tribunalul Dolj prin încheierea din 24 septembrie 2002 Curţii de Apel Craiova pentru conexarea cu dosarul de faţă (nr. 1610/civ/2002) fiind constatată existenţa litispendentei.
Asupra conexării, instanţa de apel nu s-a pronunţat, deşi dosarul nr. 6264/2002 este ataşat dosarului nr. 1610/2002, iar când a evocat fondul, în loc să se pronunţe asupra contestaţiei introduse la 17 septembrie 2001 împotriva deciziei nr. 1880 din 8 august 2001, Curtea de Apel Craiova a anulat Decizia nr. 70/2002 ce fusese contestată la 3 iunie 2002 în dosarul neconexat.
Din această perspectivă, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. ce prevede că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
În cauza de faţă, instanţa de apel a soluţionat procesul fără a se pronunţa asupra fondului, asupra obiectului dedus judecăţii astfel încât Curtea, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite ambele recursuri, va casa Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza şi celelalte apărări invocate de părţi pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul D.M. şi pârâta Primăria Comunei Şimnicu de Sus împotriva deciziei civile nr. 206 din 18 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10/2003. Civil. Expropriere si constatare... | ICCJ. Decizia nr. 5250/2003. Civil. Conflict competenta. Recurs → |
|---|
