ICCJ. Decizia nr. 1019/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1019
Dosar nr. 9675/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1106/2002 a Tribunalului Hunedoara, a fost admisă în parte cererea precizată de reclamantul G.E. împotriva pârâţilor Primăria municipiului Vulcan, SC A. SA Vulcan şi R.R. SRL Vulcan, precum şi cererea de intervenţie principală, formulată de O.I. şi, în consecinţă, s-a dispus restituirea în natură către reclamant şi intervenientă a imobilului compus din construcţie şi teren situat în Vulcan, restituirea în natură fiind condiţionată de restituirea diferenţei de bani reprezentând reactualizarea sumei de 137.204 lei începând cu anul 1985 la zi. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Instanţa de fond a reţinut că imobilul proprietatea reclamanţilor a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 430/1984 în vederea realizării de apartamente şi a dotărilor tehnico-edilitare în zona centrală a oraşului Vulcan, că imobilul nu a fost demolat, iar scopul exproprierii nu a fost realizat, considerente pentru care a dispus restituirea în natură a bunului litigios.
Reţinând că persoanele îndreptăţite au primit o despăgubire ca urmare a exproprierii, în sumă totală de 137.204 lei, restituită în cuantum nereactualizat, instanţa a dispus obligarea acestora să restituie diferenţa în cuantum reactualizat, începând cu anul 1985 la zi, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/200l.
Prin Decizia nr. 381/A din 1 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei de pârâta SC R.R.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de reclamant şi intervenientă, s-a schimbat în parte sentinţa atacată, dispunându-se restituirea imobilului conform variantei II din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză şi s-a stabilit perioada pentru restituirea diferenţei de bani reprezentând reactualizarea sumei de 137.204 lei, începând cu anul 1985 şi până la data de 15 martie 1994.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtă, prin care se critică omisiunea instanţei de a condiţiona restituirea imobilului prin prisma art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a reţinut că deşi restituirea în natură este condiţionată de plata despăgubirilor, acestea nu au fost cerute pe cale separată şi ca atare, în mod corect, instanţa nu s-a pronunţat asupra lor.
Apelul declarat de reclamant şi intervenientă a fost considerat fondat, reţinându-se pe de o parte, că în raport de notificarea formulată de aceştia şi de faptul că era posibilă restituirea în natură, se impunea restituirea imobilului conform variantei II din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Pe de altă parte, s-a reţinut că nu se impunea plata diferenţei reactualizate la zi, întrucât suma de 137.204 lei, primită cu titlu de despăgubiri, a fost restituită la data de 15 martie 1999.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R.R. SA, care, fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susţine în esenţă că despăgubirile pentru sporul de valoare adus imobilelor se acordă de la lege şi nu în temeiul unei cereri separate, aşa cum a reţinut instanţa.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Susţinerile recurentei fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocat de recurenta pârâtă, "Chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile".
Din examinarea textului evocat, rezultă că dreptul la restituirea despăgubirilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă aparţine chiriaşilor şi trebuie valorificat prin intermediul unei cereri formulate în acest sens.
Cum potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, instanţa de apel corect a respins apelul declarat de pârâtă, reţinând că instanţa de fond nu se putea pronunţa asupra unei cereri cu care nu fusese sesizată.
Pentru considerentele ce preced, se va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R.R. SRL împotriva deciziei civile nr. 381/A din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10175/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
