ICCJ. Decizia nr. 10379/2003. Civil. Legea nr.10/2001 anulare dispozitie primar; restituire în natura/ masuri reparatorii în echivalent. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10379
Dosar nr. 9794/1/2003
(nr. vechi 2637/2003)
Şedinţa publică din 14 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii R.D. şi R.A. au chemat în judecată pe Primarul municipiului Slobozia, solicitând Tribunalului Ialomiţa, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 1541/2001, să dispună anularea dispoziţiei nr. 236/2001 şi restituirea în natură a suprafeţei de 1574,50 mp teren, situat în municipiul Slobozia, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să fie obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa civilă nr. 341/F din 4 aprilie 2002, a admis în parte cererea, a anulat dispoziţia contestată, a constatat că petenţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în echivalent bănesc în sumă de 833.250.526 lei. Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat să emită titluri de valoare nominală până la concurenţa acestei sume.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de D.G.F.P. Ialomiţa şi Ministerul Finanţelor Publice, potrivit deciziei civile nr. 123/A din 27 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, în dosarul nr. 1763/2002.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut că imobilul proprietatea reclamanţilor a fost expropriat în perioada 1972-1985 (Decretele nr. 223/1972 şi nr. 256/1985), fiind obligaţi la presiunea reprezentanţilor din acea vreme să-şi demoleze casa în care locuiau şi că pe teren au fost realizate lucrări tehnico edilitare, situaţie în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii în echivalent (evaluate conform lucrării de specialitate efectuată în primă instanţă), constând în titluri de valoare nominală.
Critica invocată de apelantă, în sensul că valoarea stabilită de expert nu este corectă, a fost înlăturată cu motivarea împotriva raportului de expertiză prin care s-a constatat că valoarea de piaţă a terenului intravilan este mult mai mare în prezent, faţă de valoarea la care a fost expropriat terenul, pârâta apelantă nu a formulat obiecţiuni.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta D.G.F.P. Ialomiţa, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
Reclamanţii nu mai pot primi despăgubiri pentru terenul expropriat, întrucât au primit despăgubiri la data exproprierii, iar pentru diferenţa dintre suprafaţa solicitată şi cea expropriată, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/1991.
Imobilul casă de locuit nu este menţionat în decretul de expropriere, iar probele administrate (declaraţii de martori) nu sunt concludente în demonstrarea preluării fără titlu valabil.
La termenul din 15 martie 2006, la cererea părţilor, Curtea a dispus suspendarea soluţionării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea intimatelor reclamante R.A., M.I.D. şi M.C., ultimele două fiind introduse în cauză în calitate de moştenitoare ale reclamantului R.D., decedat în timpul procesului.
În cuprinsul cererii de repunere pe rol, reclamantele au arătat că „recursul a rămas fără obiect", iar prin declaraţia autentificată sub nr. 6793/2006 de B.N.P. G.D., au solicitat să se ia act că renunţă la acordarea de titluri de valoare nominală acordate prin sentinţa Tribunalului Ialomiţa şi că nu mai au „alte pretenţii" cu privire la imobilul expropriat, întrucât prin dispoziţia nr. 1663 din 15 iunie 2006 (anexată) Primăria municipiului Slobozia, le-a acordat în compensare alte terenuri.
Având în vedere înscrisul nou depus în recurs, din care rezultă că într-adevăr, pentru imobilul în litigiu intimatelor reclamante li s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent, constând în atribuirea altor imobile în compensare, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, precum şi poziţia procesuală a reclamantelor rezultată din declaraţia autentificată, care fac inutilă analiza motivelor iniţiale de recurs, Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia, în sensul admiterii apelului şi să schimbe în parte sentinţa.
Cererea de restituire în natură sau prin echivalent formulată de reclamanţi cu privire la imobilul în litigiu va fi respinsă ca rămasă fără obiect, urmând să fie menţinute dispoziţiile referitoare la admiterea contestaţiei şi la anularea dispoziţiei nr. 236/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Ialomiţa în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 123/A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Modifică Decizia atacată.
Admite apelul declarat de D.G.F.P. Ialomiţa şi de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 341/F din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Ialomiţa.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură sau prin echivalent formulată de reclamanţi cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, judeţ Ialomiţa.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6677/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9018/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
