ICCJ. Decizia nr. 10398/2003. Civil. Revendicare - D.223/1974; constatare nulitate contracte vânzare cumpărare - Legea nr.112/1995. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10398
Dosar nr. 2112/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul în anulare declarat de către Procurorul General al României, în conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data declarării, s-a solicitat casarea deciziei civile nr. 2405 din 30 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia şi respingerea recursului formulat de D.S. şi D.C. împotriva deciziei civile nr. 473/2002 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
În motivarea recursului în anulare s-a invocat împrejurarea că, deşi, instanţele au reţinut o corectă stare de fapt, au făcut o aplicare esenţialmente greşită a legii.
S-a arătat că, obiectul acţiunii constă în:
- constatarea nulităţii deciziei nr. 90/1975 emisă de fostul Consiliu Judeţean Sibiu, de trecere în patrimoniul Statului a imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F. Sibiu;
- constatarea nulităţii încheiere de intabulare a dreptului Statului asupra acestui imobil;
- restabilirea situaţiei anterioare de C.F. şi;
- constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a aceluiaşi imobil, către pârâţii P.N. şi P.M.
Prin sentinţa civilă nr. 8202/2001, Judecătoria Sibiu a respins acţiunea reţinând că în speţă operează excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. deoarece, prin sentinţa civilă nr. 1323/1996 a aceleiaşi instanţe, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă 633/1999 a Curţii de Apel Alba, a fost tranşată problema valabilităţii actului de preluare al imobilului, a încheierii de înscriere a dreptului statului precum şi restabilirii situaţiei de carte funciară.
Prin Decizia civilă nr. 473/2002 Tribunalul Sibiu a anulat sentinţa şi a menţinut soluţia de respingere a acţiunii reclamanţilor nu pentru existenţa excepţiei autorităţii lucrului judecat, ci pentru faptul că, obiectul acţiunii introductive fiind diferit de cel ce a format obiectul primului dosar, trebuia analizat pe fond. Sub acest aspect, contractul de vânzare-cumpărare este valabil deoarece s-a încheiat cu bună credinţă şi are un obiect bine determinat. În condiţiile valabilităţii lui, este legală şi încheierea de intabulare.
Prin Decizia civilă 2405/2002, Curtea de Apel Alba Iulia a modificat în parte Decizia sub aspectul constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în beneficiul chiriaşilor, al radierii menţiunilor privind dreptul Statului şi, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Recursul în anulare a considerat că această decizie este susceptibilă de următoarele critici:
În mod greşit s-a modificat Decizia tribunalului deoarece, imobilul în litigiu trecând la Stat în baza Decretului nr. 223/74, rezultă că a fost preluat cu titlu. Decretul nr. 9/1989 de abrogare a Decretului 223/1974, nu are relevanţă deoarece nu retroactivează.
Pe de altă parte, faptul preluării cu titlu, a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 1323/1996 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 633/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia.
O altă critică se referă la greşita ignorare a actelor dosarului şi anume, Hotărârea nr. 84/1996 a Consiliului Judeţean Sibiu de respingere a cererii reclamanţilor de restituire în natură a imobilului precum şi sentinţa 1323/1996 de respingere a cererii de constatare a nulităţii deciziei 90/1975 privind preluarea imobilului de către Stat.
Ori, prin ignorarea acestor acte, s-a ajuns la pronunţarea unei hotărâri nelegale deoarece, în condiţiile în care aceste acte administrative au rămas valide şi contractul de vânzare-cumpărare este valabil potrivit art. 9 din Legea 112/1995.
Recursul în anulare critică faptul de a nu se fi constatat că imobilul nu era exceptat de la vânzare şi că există buna-credinţă a chiriaşilor.
S-a mai criticat aceeaşi decizie pentru faptul de a nu fi cercetat validitatea precum şi admisibilitatea acţiunii introductive raportat la faptul că, această acţiune nu a fost semnată de reclamanţi ci de avocatul acestora care nu avea împuternicire şi totodată, a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Examinând recursul în anulare prin prisma criticilor formulate se constată că acesta este fondat pentru următoarele;
Pentru a modifica Decizia Tribunalului, Curtea de Apel a reţinut incidenţa art. 46 din Legea 10/2001 aşa după cum rezultă din considerentele hotărârii date în recurs.
Nici instanţa de recurs şi nici celelalte instanţe, nu au analizat însă dacă o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, aşa după cum rezultă din chiar conţinutul şi motivarea în fapt şi în drept a acesteia, înregistrată la data de 10 mai 2001, mai putea să fie examinată prin prisma Legii speciale nr. 10 din 14 aprilie 2001.
Instanţa de recurs fundamentându-şi hotărârea pe alte dispoziţii legale decât cele invocate de parte, a schimbat natura juridică şi temeiul de drept al acţiunii încălcând astfel principiul disponibilităţii.
Dar, nici această instanţă după cum nici cea de fond, nu s-au pronunţat asupra excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii întemeiată pe prevederile dreptului comun, deşi această acţiune a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Cum această excepţie a fost invocată de Municipiul Sibiu prin Primar încă din faza primei instanţe, Judecătoria Sibiu, potrivit înscrisului de la f.15, urmează a fi admis recursul în anulare, a fi casate hotărârile pronunţate şi a fi trimisă cauza spre rejudecare în primă instanţă, respectiv Judecătoria Sibiu.
După analizarea excepţiei privind admisibilitatea acţiunii, în raport de concluzia la care se va ajunge, instanţa va aprecia şi asupra celorlalte motive care au argumentat recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2405 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, Decizia civilă nr. 473 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu precum şi sentinţa civilă nr. 8202 din 6 noiembrie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10810/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10401/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
