ICCJ. Decizia nr. 10810/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10810
Dosar nr. 6011/2003
Şedinţa de la 20 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 iunie 2002, G.E. a chemat în judecată Primăria municipiului Urziceni cerând anularea dispoziţiei nr. 147/2002 prin care i s-a constituit, în baza Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 1356 mp situat în municipiul Urziceni, ca echivalent pentru terenul donat statului în anul 1978.
Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1330 din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondată acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 396 din 5 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că restituirea în natură a terenului donat nu este posibilă şi, în consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 referitoare la măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nemotivare şi cerând admiterea acţiunii sale în sensul obligării pârâtei să-i ofere un alt teren, echivalent valorii reale a terenului donat, iar, totodată, să fie obligată la plata unor despăgubiri pentru construcţia care s-a aflat pe terenul menţionat şi care a fost demolată.
Recursul este fondat.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 129 C. proc. civ., rezultă, obligaţia judecătorilor de a hotărî asupra obiectului cererii deduse judecăţii, administrând toate probele necesare soluţionării cauzei.
În speţă, judecătorii fondului au refuzat nejustificat administrarea probelor propuse de reclamantă pentru a dovedi că bunul atribuit în compensare este inferior valoric bunului preluat de stat. Totodată, chestiunea măsurilor reparatorii pentru construcţia despre care reclamanta afirmă că a existat şi a fost demolată, a rămas nesoluţionată.
Aşa fiind, se impune, în baza art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului şi reformarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere se va conforma dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 396 din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 1130 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, cu trimiterea cauzei la această din urmă instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1496/2003. Civil. Litigiu de munca - Legea... | ICCJ. Decizia nr. 10398/2003. Civil. Revendicare - D.223/1974;... → |
|---|
