CSJ. Decizia nr. 1049/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1049Dosar nr. 872/2003
Şedinţa de la 14 martie 2003
S-a luat în examinare în camera de consiliu, conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Slatina-Olt cu privire la soluţionarea cauzei civile având careclamanţi pe M.A., M.D.iar capârâţi peP.I., P.G., C.T., P.M., C.C., M.F..
În lipsa părţilor care nu au fost citate.
CURTEA ,
Asupra conflictului negativ de competenţăde faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 12 septembrie 2002 la Judecătoria Slatina reclamanţii M.A. şi M.D.au chemat în judecată pe pârâţii P.I., P.G., C.T., P.M., C.C. şi M.F. solicitând să se dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul autorului lor P.A., între careimobilul compus din teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţie situat în comuna Poboru, sat Albeşti, judeţul Olt.
Prin sentinţa civilă nr.7506 din 6.11.2002 a Judecătoriei Slatina a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă invocată din oficiu, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut între altele că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.14 C.proc.civ.. în raport cu care competenţa soluţionării pricinii aparţinea instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Slatina, prinsentinţa civilă nr.621 din 4 februarie 2003.
S-a reţinut în raport de obiectul litigiului, partaj de bunuri succesorale că este competentă să soluţioneze pricina, în sensul art.13 din C.proc.civ., instanţa în raza căreia se află bunurile mobile şi care a fost cea dintâiînvestită.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă, în sensul art.20 pct.2 C.proc.civ.., întrucât două instanţe s-au declarat necompetente de a judeca acceaşi pricină, prin hotărâri irevocabile, dosarul a fost înaintat conform art.21 C.proc.civ.. acestei instanţe, în drept să hotărască asupra conflictului.
În soluţionarea acestuia trebuie avut în vedere în primul rând obiectul pricinii.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Judecătoria Slatina a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect partajarea bunurilor succesorale rămase la decesul autorului părţilor, între care un imobil compus dinteren şi construcţii şi alte terenuri situate pe raza de activitate a Judecătoriei Slatina.
În motivarea acţiunii s-a arătat că dezbaterea succesiunii s-a efectuat pe cale notarială, depunându-se în acest sens certificatul de moştenitor nr.7o2 din 12 aprilie 1993, şi că apoi prin sentinţa civilă nr.6617 din 25 octombrie 1993 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a luat act de tranzacţia intervenită între moştenitori, cu privire la partajul bunurilor menţionate în certificatul de moştenitor menţionat.
Rezultă că dezbaterea succesorală s-a încheiat, acţiunea de faţă vizând partrajarea bunurilor succesorale şi anume a acelora cuprinse în unul din loturile alcătuite înfaza menţionată.
În această situaţie rezultă că nu sunt aplicabile prevederile art.14 C.proc.civ.., cum a hotărât prima instanţă învestită, potrivit căreia în materie de moştenire, fiind enumerate 3 categorii de astfel de cauze,competenţa aparţine instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului.
Dimpotrivă, sunt incidente prevederile art.13 C.proc.civ.., potrivit căruia cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele.
Este vorba de o dispoziţie imperativă în raport cu care se poate stabili fără echivoc competenţa de a soluţiona pricina de faţă în favoarea Judecătoriei
Slatina. Aceasta este soluţia legală, ce corespunde şi cerinţei asigurării unei mai rapide şi corecte soluţionări a cauzei, însituaţia în care probele se vor administra de instanţa pe raza de activitate a căreia se află imobilele, singurele bunuri de valoaresupuse împărţelii.
Aşa fiind, în temeiul art.22 C.proc.civ.., se va dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Slatina căreia îi aparţine competenţa de soluţionare a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii M.A., M.D.şi pârâţii P.I., P.G., C.T., P.M., C.C. şi M.F. în favoarea Judecătoriei Slatina, căreia i se trimite dosarul.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2003. Civil. Act.în constat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 101/2003. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
