CSJ. Decizia nr. 1132/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1132/2003
Dosar nr. 3666/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 30 august 2001, reclamanta Z.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Călmăţuiu de Sus, judeţul Teleorman, ca prin sentinţă să se dispună anularea deciziei nr. 1853 din 21 august 2001 emisă de aceasta şi restituirea în natură a imobilului situat în comuna menţionată.
Reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a numitului B.J., fratele tatălui ei B.G.
Imobilul compus din teren în suprafaţă de 5000 mp şi casă de locuit cu 4 camere şi dependinţe a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, iar pârâta, prin Decizia menţionată, refuză în mod nejustificat să-i recunoască statutul de persoană îndreptăţită la restituire în natură.
La data de 2 octombrie 2001, a formulat în cauză cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâtei, numita B.V., solicitând respingerea acţiunii. A arătat că este unica moştenitoare a proprietarului originar, B.J.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului tribunalul a reţinut că proprietarul originar al imobilului, de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, a fost B.J., decedat la 16 februarie 1973. Unic moştenitor legal a rămas fiul său, B.C., decedat la 2 ianuarie 1996, Acesta a instituit-o pe intervenienta B.V. ca legatară universală, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 26 din 12 martie 1996.
Aşa fiind, reclamanta, nepoata de frate a lui B.J., moştenitoare legală, dar nu şi rezervatară, este înlăturată de la succesiune şi nu poate pretinde drepturile ce ar fi revenit acestuia.
În consecinţă, Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 1706 din 26 noiembrie 2001, a respins acţiunea reclamantei şi a admis în principiu şi în fond cererea de intervenţie accesorie.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 253 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că:
- în mod corect tribunalul a reţinut că proprietarul originar al imobilului a fost B.J., al cărui unic moştenitor a fost fiul său, B.C.; la rândul său, acesta a instituit-o pe intervenientă ca legatară universală, astfel încât reclamanta este străină de succesiune;
- intervenienta şi-a justificat interesul de a formula cererea, ea dovedind că pentru imobilul în litigiu a depus notificare conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei legi a declarat recurs reclamanta, criticând-o, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând că:
- este singura moştenitoare a proprietarului originar al imobilului;
- intervenienta nu şi-a justificat interesul în cauză;
- între pârâta Primăria comunei Călmăţuiu de Sus şi intervenientă există contrarietate de interese.
Recursul este nefondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind în întregime legale şi temeinice.
Actele de stare civilă şi certificatele de moştenitor, care nu au fost nici un moment contestate, dovedesc în mod cert că reclamanta, având vocaţie succesorală de moştenitor legal nerezervatar, a fost îndepărtată de la moştenire urmare testamentului prin care B.C. a instituit-o pe intervenientă ca legatar universal. Dincolo de această realitate juridică, pe care nici recurenta-reclamantă nu o poate contesta, orice altă discuţie cu privire la calitatea procesuală este superfluă.
Pe de altă parte, intervenienta, care a formulat notificare solicitând să i se restituie în natură imobilul în litigiu, are în mod evident interesul ca reclamanta să nu obţină o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască drepturi asupra bunului respectiv.
În fine, între pârâta Primăria comunei Călmăţuiu de Sus şi intervenientă, nu există, cel puţin în acest moment, contrarietate de interese, ambele susţinând acelaşi lucru şi anume că reclamanta nu este îndreptăţită să i se restituie imobilul.
Aşa fiind, toate criticile formulate sunt neîntemeiate, iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 253 din 12 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1122/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 3153/2003. Civil → |
|---|
