ICCJ. Decizia nr. 115/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 115.
Dosar nr. 4225/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinţei civile nr. 1029 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 995 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal instanţele au considerat că magistraţii fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1029 din 14 august 2002, definitivă prin Decizia civilă nr. 995 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanta S.E. şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita să-i restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi a fost obligată chemata în garanţie CASA OPSNAJ să le achite sumele la plata cărora au fost obligaţi, către reclamantă.
Instanţele au reţinut în esenţă că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistraţii în activitate sau pensionari precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţa medicală şi medicamente astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Instanţele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor; art. 4 din acelaşi act normativ prevede că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistraţii nu sunt incluşi în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 995/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 1029 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi respinge acţiunea reclamantei S.E. şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1160/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 105/2003. Civil. Retrocedare imobil. Recurs → |
|---|
