ICCJ. Decizia nr. 1174/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1174
Dosar nr. 1305/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 194 din 9 ianuarie 2002 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta S.A. a chemat în judecată S.C. O. S.A. Bucureşti solicitând anularea actelor nr. 2388 din 15 noiembrie 2001 şi nr. 2769 din 23 noiembrie 2001 prin care i-a fost respinsă cererea de eliberare a unor dovezi din care să rezulte că nu i-au fost acordate despăgubiri pentru suprafaţa de 295 mp teren situat în Bucureşti, trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 158/1979.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 16 iulie 2001 a notificat Prefectura Municipiului Bucureşti pentru plata despăgubirilor băneşti pentru imobilul menţionat, în temeiul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001.
A mai menţionat reclamanta că cererea sa nu poate fi soluţionată fără existenţa unei dovezi din care să rezulte că anterior nu a încasat despăgubiri de la societatea pârâtă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1141 din 8 iulie 2002, menţinută prin Decizia nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au respins acţiunea ca „prematură" cu motivarea că despăgubirile băneşti se acordă cu respectarea procedurii reglementate de art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta S.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că greşit cererea sa a fost respinsă ca prematură fără a se cerceta fondul pricinii.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a notificat în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Prefectura Municipiului Bucureşti solicitând să-i fie acordate despăgubiri băneşti reprezentate de contravaloarea terenului în suprafaţă de 295 mp situat în Bucureşti.
A susţinut reclamanta că prin Decretul nr. 158/1979 a fost expropriat în scop de utilitate publică imobilul proprietatea sa, situat în Bucureşti, la adresa menţionată, compus din teren şi construcţie precum şi că a încasat despăgubiri în sumă de 58.834 lei pentru construcţii nu şi pentru teren.
Obiectul prezentei pricini nu-l reprezintă contestaţia la modul în care Prefectura Municipiului Bucureşti a respins notificarea reclamantei.
În cauza de faţă reclamanta a chemat în judecată S.C. O. S.A. Bucureşti, societate care deţine documentele privind despăgubirile acordate pentru imobilele expropriate prin Decretul nr. 158/1979 solicitând să fie obligată să elibereze dovada în sensul că despăgubirea a fost acordată pentru construcţie, nu şi pentru teren.
Cum instanţele nu s-au pronunţat asupra obiectului pricinii, faţă de caracterul devolutiv al apelului, CURTEA va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 517 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2003. Civil. L 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 117/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
