ICCJ. Decizia nr. 1217/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1217
Dosar nr. 10216/1/2003
2756/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iunie 2002 G.E. a chemat în judecată Primăria oraşului Oraviţa şi Prefectura judeţului Caraş-Severin, cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 697 din 21 mai 2002, emisă de prima pârâtă şi stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Oraviţa, preluat de stat, în mod abuziv, din patrimoniul său.
Tribunalul Caraş-Severin secţia civilă, prin sentinţa nr. 2461 din 13 noiembrie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 56 din 15 aprilie 2003, a respins apelul reclamantului şi, schimbând în tot sentinţa apelată, a admis acţiunea şi a stabilit măsuri reparatorii în valoare de 170 milioane lei, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamantei.
Soluţia în apel a fost motivată în sensul că reclamanta, beneficiind de plata unor despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, are dreptul la diferenţa între valoarea acestora, actualizată cu motivele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului, stabilită prin expertiză judiciară.
Împotriva deciziei din apel reclamanta Primăria oraşului Oraviţa a declarat recurs arătând că este nelegală întrucât încalcă dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001. A cerut respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Dreptul reclamantei este recunoscut expres prin art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 1), incident la data pronunţării deciziei apelate. El reprezintă diferenţa dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995 (actualizată cu indicele inflaţiei) şi valoarea corespunzătoare a imobilului, fiind stabilită prin expertiză judiciară şi acoperită prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamantei.
Întrucât soluţia criticată conform dispoziţiilor legale în vigoare la data pronunţării ei, rezultă că, în absenţa unor motive de nelegalitate ce pot fi invocate chiar din oficiu, recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Oraviţa împotriva deciziei civile nr. 56 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1216/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
