ICCJ. Decizia nr. 1272/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTEDECASAŢIEŞIJUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia NR.1272
Dosar nr. 4265/2003
Sedinta publică dela1.
februarie2004
deliberând asuprarecursului în anulare declarat de Procurorul General alParchetului de pe lângăCurtea Suprema de Justitie împotriva sentinţei civile nr. 1002 din 14 august2002 aTribunalului Harghita şi a decizieicivilenr. 1005/R din 14 noiembrie2002 aCurtţi de ApelTârgu Mureş, constatăurmătoarele.
Prin acţiunea formulată la 3iulie2002 reclamanta V.M. a chemat în judecatã MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL HARGHITA în calitate de ordonatori, principal si respectiv secundar , de credite bugetaresolicitând obligarea acestor doi pârâţi la restituirea - la o valoare actualizată -asumelor încasateprin reţinerinelegaledin salariul reclamanteiîn perioadaanterioară datei de 29 martie 2001.
În motivarea acestei actiuni s-a susţinut că respectivele reţineri, reprezentând 7% din veniturilesalariale ale reclamantei, au fost efectuate ca urmare a unei gresite aplicări a Legii nr. 145/1999, care constituie o reglementare de ordin general.
Înaceeaşi ordine de idei s-a afirmat cã reclamanta beneficiazã de dispoziţiile speciale - derogatorii - continute în Legea nr. 92/1992 şi în HG(HG) nr. 409/1998 care le confera dreptul la asistentã medicalã gratuitã.
Actiunea a fost înregistratã pe rolulTribunalului Harghitacu numãrul de dosar 2691/2002, iar la 18 iulie2002 siMINISTERUL JUSTITIEIa formulat o întâmpinare, completatã la 6 august 2002,prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei pe considerentul ca aceasta poate beneficia de asistenta medicalã gratuitã numai în mãsura în care face dovada îndeplinirii obligatiilor de plata a contributiilor lunare la asigurãrile de sãnãtate.
Totodatã a fost invocatã exceptia lipsei calitãtii procesuale pasive aambilor pârâti si afost formulatão cerere de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate aApărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.)solicităndu-seca - în ipoteza în care actiunea principală ar fi admisă - respectiva chemată în garantie să fie la rândul său obligată să restituie contravaloarea sumelor care i-au fost virate ulterior retinerii lor din salariul reclamantei.
Prin sentinta civilã nr. 138/D pronuntată de Tribunalul Satu Mare la13 mai 2002 a fost respinsă exceptia privind lipsa calitătii procesuale a pârâtilor, iar actiunea si cererea de chemare în garantie au fost admise.
Ca urmreCasa de Asigurari de Sănatate aApărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti a fost obligată să restituie reclamantei 3 914 174 lei "cu titlu de contributie de asigurărisociale de sănătateîn procent de 7% lunar incepând cu luna ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculateconform OG nr. 9/2000 de la data retinerii lunare a sumei si până la data plătii integrale a datoriei"
Pronuntând aceastăsentintă instanta a retinut în esentă că reclamanta a beneficiat anterior datei de29 martie 2001de prevederile Legii nr. 92/1992si ale HG nr. 409/1998 care au instituit principiul gratuitătii asistentei medicale pentru magstrati si personalul auxiliar de specialitate, ca si pentru familiile acestora.
S-a mai retinut căo interpretare coerentă a acestor reglementări si a prevederilor Legii nr. 145/1999 duce la concluzia ca principiul amintit implicăsi exonerarea beneficiarilorde obligatia de a contribui la fondul de asigurări sociale de sanatate.
Recursurile declarateulterior de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI si de chemata în garantie Casa de Asigurari de Sănatate aApărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 1005/Rpronuntată deCurtea de ApelTargu Muresla 15 noiembrie 2002îndosarulnumărul 1004/2002/C.
La 30 iulie 2003 , in temeiul art.330 punctul2din Codul de procedură civilă, Procurorul General alParchetului de pe lângă CurteaSupremă de Justitie a declarat recurs în anulareîmpotrivaambelor hotãrâri pronuntate în cauză solicitând casarea lor precum si respingerea actiunii si a cererii de chemare în garantie.
Înmotivarea recursului în anulare s-a sustinut cã o interpretare sistemicã a actelor normative aplicabile în cauzã duce la concluzia cã magistratii si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenta medicalã gratuitã numai în mãsura în care îsi îndeplinesc obligatia de a achita lunar contributia pentruasigurârile sociale de sãnãtate.
S-a relevat de asmenea cãdispozitiile Legii nr. 145/1997 care reglementeazã aceastã obligatie sunt de generalã aplicare si cã singurele exceptii avute în vedere de cãtre legiuitor au fost mentionate expres în textul aceluiasi act normativ.
Ca urmare a declarării acestui recurs înanularecauza a fost înregistrată pe rolulsectiei civile a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu numărulde dosar4196/2003.
Intimata - reclamantã VOLLONCS MARIA, intimatul-pârât TRIBUNALUL HARGHITA siintimata-chematã în garantie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu s-au prezentat în fata acestei Curti si nici nu si-au fãcut cunoscute în scris punctele de vedere referitoare la recursul în anulare declarat în cauzã.
În ceea ce îl priveste, intimatul pârât MINISTERUL JUSTITIEI a solicitat admiterea recursului în anulare si respingerea actiunii ca nefondatã, cu consecina solutionãrii corespunzãtoare a cererii de chemare în garantie.
Recursul în anulare este fondat.
In acest sens Curtea areîn primul rând în vedere cã Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr 145/1997 a fost publicatã la 31 iulie 1997, fiind precedatã de Legea nr. 142/1997 publicatã la 25 iulie 1997.si prin care s-au adus modificãri substantiale Legii de organizare judecãtoreascã nr. 92/992 stabilindu-se ca aceasta din urmã sã fie republicatã.
O corectã solutionare a litigiului este conditionatã de respectarea tuturor acestor acte normative, inclusiv a dispozitiilor Legii nr.92/1992în forma în care eaa fost republicat la 30 septembrie 1997.
Astfel Curtea retine ca fiind de necontestat cã, potrivit art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992,magistratii si personalul auxiliar de specialitate de la instante si parchete beneficiazãgratuit de asistentã medicalã, medicamente si proteze.
Conform însã art. 99 alin. 2 din acelasi act normativ acordareacestor beneficiiopereaza în conditiile stabilite prin hotãrâre de guvern.
Înainte ca o astfel de hotãrâre sã fi intrat în vigoare a fost adoptatãLegea nr. 145/1997care,în art. 4, instituia obligativitatea contributiei lunare pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, iar în art. 6 si 55 mentiona expres categoriile de persoane exceptate sau scutite de aceastã obligatie.
Este de retinut cã aceste din urmã categorii nu îi includeau pe beneficiarii de asistentã medicalã gratuitã prevãzuti de art. 99 si 141 din Legea nr. 99/1992 republicatã.
Ulterior, în executarea acestor din urmã dispozitii legale,a fost emisã Hotãrârea de Guvern (H.G) nr. 409/1998careînsã mentiona expres cã beneficiul gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992 opereazã în conditiile Legii nr. 145/1997.
Interpretarea avutã în vederede instantele care au solutionat cauza în fond si în recurs, interpretareconform cãreia Legea nr. 92/1992 ar fi instituit o derogare de la prevederileart. 4 al Legii nr. 145/1997 este criticabilã submai multe aspecte.
Este de observat astfel cã, anterior publicarii Legii nr. 145/1997,Legea nr. 92/1992s-a aflat în vigoare si a fost modificata de douã ori.
Înraport cu aceastã succesiune în timp a celor douã acte normative caracterul pretinsderogatoriu al legii mai vechi nu poate fi prezumat.
În acelasi timpnu se poate omite cã modificãrile aduse Legii de organizare judecatorescã prin Legea nr. 142/1997 au avut loc aproape simultan cu adoptarea Legii asigurarilor sociale de sãnãtate.
Auexistat asadartoatepremisele pentru ca,printr-o corelare a dispozitiilor celor doua legi,sãse prevada într-o mainierã explicitã includerea magistratilor si eventual a personalului auxiliar de specialitate de la instante si parchete în categoria persoanelor exceptate ori scutitede obligatia instituitã prin art. 4 din Legea nr. 145/1997.
Întrucâto asemeneacorelare nu a avut loc, iar prin HG nr. 409/1998 beneficiul gratuitãtilor prevãzute de art. 99 si 141 din Legea nr. 92/1992 a fost conditionat derespectarea prevederilor Legii nr. 145/199 este avident cã vointalegiuitorului nu a fost în sensulprezumat de insatntele de fond si de recurs.
Pe de altã parte din analiza dispozitiilorart. 6 si art. 55din Legea nr. 145/1997 rezultãcã lipsa totalã de venituri a fost unicul criteriu pe care legiuitorul l-a avut în vedere în cazurile de exceptare sau scutire a unor persoane de plata contributie lunare pentruasigurarile sociale de sãnãtate.
Acest criteriu nu opereaza însã nici în cazul mgistratilor si nici în cel al personalul auxiliar de specialitate de la instante si parchete.
Prin urmare nu existã argumente pentru a se retine ca Legea nr. 92/1992 ar deroga - sub aspectul analizat - de la prevederile art. 4 din Legea nr. 145/1997.
Asa fiind interpretarea contrarã avutã în vedere de cele douã instante constituie o incãlcare esentialã a prevederilor legale mentionate care atarge incidenta în cauza a art. 330 punctul 2 din Codul deprocedurã civilã.
Înconsecintã Curtea va admite recursul în anulare fãcând aplicarea art. 314 din Codul deprocedurã civilã în sensul casãrii ambelor hotãrârui atacate si al respingerii ca nefondatã a actiuniii formulate de reclamantã.
In raport cu solutia datã actiunii principale si cu dispozitiileart. 60 alin. 1 si 63 alin. 1 din Codul deprocedurã civilã urmeazã a fi de asemenea respinsã cererea de chemare în garantie a Casei de Asigurari de Sănatate aApărării , Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti.
PENTRUACESTEMOTIV.
INNUMELELEGII
DECIDE:
Admiterecursul în anulare declarat de Procurorul General alParchetului de pe lângăCurtea Suprema de Justitie împotriva sentintei civile nr. 1002 din 14 august2002 aTribunalului Harghita si a decizieicivilenr. 1005/R din 14 noiembrie2002 aCurtii de ApelTargu Mures.
Casează ambele hotărâri si rejudecând cauza pe fondrespinge actiunea formulată de reclamanta VOLLONCS MARIAîmpotriva MINISTERULUI JUSTITIEIsi TRIBUNALULUIHARGHITAprecum si cererea de chemare în garantie formulatăîmpotriva Casei de Asigurari de Sănatate aApărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.).
Irevocabilă.
Pronuntată însedintă publică, astăzi13
februarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1263/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1258/2003. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs... → |
|---|
