ICCJ. Decizia nr. 13/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta contract vânzare - cumparare; revendicare; rectificare Carte Funciara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 13
Dosar nr. 3899/2003
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 14 mai 2002 reclamantele I.S.D. şi I.A.R. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov prin primar, SC R. SRL, S.G. şi S.M. pentru constatarea că imobilul din Braşov, a fost preluat ilegal de stat, fără titlu, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu pârâţii Stancu şi pentru obligarea pârâţilor să restituie imobilul în natură.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 21/S din 13 ianuarie 2003 a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că imobilul în discuţie a fost deţinut în cote de proprietate indiviză de către I.M., F.I. şi S.I., toţi în calitate de moştenitori.
Prin actul nr. 3706 din 21 mai 1958 C.F. s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, urmare naţionalizării prin Decretul nr. 92/1950.
În 1998 imobilul a fost dezmembrat în două apartamente, unul din acestea fiind înstrăinat, în baza Legii nr. 112/1995, pârâţilor S.G. şi M. Celălalt apartament a fost restituit reclamantelor prin Decizia Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, în anul 2000. Reclamantele au primit despăgubiri pentru apartamentul vândut chiriaşilor. S-a reţinut că această măsură nu a fost contestată.
Instanţele au reţinut că trecerea în proprietatea statului a fost făcută în mod legal, în temeiul Decretului nr. 92/1950, decret care se aplică şi unei persoane exceptate.
Nu a fost primit nici capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 20443 din 14 octombrie 1996 pentru cauză ilicită.
S-a constatat că dispoziţiile Legii nr. 112/1995 au fost respectate, lege aplicabilă pentru că statul are titlu asupra imobilului, Decretul nr. 92/1950.
Terenul înstrăinat este cel de sub casă iar terenul înscris în C.F. pe seama pârâţilor S. a avut ca temei un ordin de atribuire emis de prefectură, ordin nici contestat, nici anulat, atribuire care este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 34/Ap din 09 mai 2003 a respins apelul declarat de reclamante.
S-a reţinut că reclamantele nu au contestat titlul statului asupra imobilului de vreme ce au solicitat despăgubiri băneşti pentru apartamentul lor vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, critica titlului statului fiind formulată după satisfacerea cererilor de revendicare şi după vânzarea apartamentului.
Nu s-a reţinut nulitatea contractului, imobilul fiind cumpărat după înscrierea în C.F. a titlului statului, iar cumpărătorii nefiind notificaţi despre intenţiile foştilor proprietari.
Împotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esenţă au arătat că s-au interpretat greşit dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 care nu se aplică în cazul în speţă, preluarea în proprietatea statului fiind nelegală, fără titlu. Ca urmare, apartamentul în litigiu nu putea fi vândut, el neintrând sub incidenţa Legii nr. 112/1995.
Reclamantele au încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 10 în legătură cu modul de soluţionare al capătului de cerere privind petitul acţiunii referitor la constatarea modalităţii de trecere abuzivă în proprietatea statului şi, ca urmare, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în discuţie.
Sub acest aspect s-a reproşat instanţei de apel faptul că a fost respinsă administrarea de probe în completare cu privire la reaua-credinţă a dobânditorilor. Reclamantele au arătat că sunt în măsură să dovedească că intimaţii-pârâţi S.G. şi S.M. au cumpărat în anul 1992 o locuinţă în Braşov, cu actul autentic nr. 23386 al fostului notariat de Stat Braşov şi l-au vândut fiicei lor, la 28 martie 2001 cu actul autentic nr. 994 din 28 martie 2001.
Aceste acte au fost depuse în recurs.
Recursul este fondat.
Având în vedere actele noi depuse în recurs în raport de care situaţia de fapt nu este pe deplin stabilită pentru ca instanţa de recurs să se poată pronunţa asupra cauzei, urmează a se admite recursul. Instanţa de apel va relua judecarea apelului reclamantelor, în raport de actele noi depuse şi va soluţiona cauza sub aspectul unitar şi complex al tuturor probelor prezentate în susţinerea acţiunii şi în apărare.
Cu ocazia rejudecării cauzei se vor lua în considerare şi celelalte critici formulate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.S.D. şi I.A.R. împotriva deciziei nr. 34/Ap din 9 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2003. Civil. Evacuare. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1219/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
