CSJ. Decizia nr. 1329/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1329
Dosar nr. 963/2003
Şedinţa desfăşurată în Camera de consiliu la 1 aprilie 2003
Prin contestaţia formulată la 29 iunie 2002 - şi care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad cu numărul de dosar 8213/2002 - contestatorii G.G. şi G.L. au solicitat anularea formelor de executare silită iniţiate împotriva lor la solicitarea creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, şi care fac obiectul dosarului execuţional nr. 54/WB/2002 al executorului bancar B.R.
Prin sentinţa civilă nr. 7247 pronunţată la 10 octombrie 2002, instanţa astfel sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Oradea, unde cauza a fost reînregistrată cu numărul de dosar 14050/2002.
La rândul său, prin sentinţa nr. 633 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Arad.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că în cauză există un conflict de competenţă, iar în vederea judecării acestuia s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea Supremă de Justiţie.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 963/2003.
Având a se pronunţa asupra conflictului de competenţă astfel intervenit, Curtea reţine că Tribunalul Arad a fost mai întâi învestit printr-o petiţie intitulată „contestaţie împotriva executării silite", în cuprinsul căreia au fost menţionate ca temei legal exclusiv dispoziţii cuprinse în codul de procedură civilă [art. 397 pct. 4, art. 399 alin. (3), art. 172].
În raport cu aceste elemente calificarea corectă a respectivei cererii este aceea de contestaţie la executare, în sensul prevăzut de art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Conform art. 373 alin. (2) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a unor astfel de contestaţii revine instanţei de executare, adică instanţei în circumscripţia căreia se va face executarea, iar conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., în cazul urmăririi bunurilor, urmărirea silită se efectuează de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care acestea se află.
În speţă, contestaţia la executare a fost formulată ca urmare a primirii de către G.G. şi G.L. a unor somaţii ale căror copii se află în dosarul instanţei mai întâi sesizate.
Prin somaţiile menţionate contestatorii erau avertizaţi că executarea silită se va face asupra imobilului proprietatea lor situat în Arad, adresă aflată în circumscripţia Judecătoriei Arad.
Ulterior, prin încheierea pronunţată la 4 septembrie 2002 în dosarul nr. 856/2002, Judecătoria Arad, acţionând ca instanţă de executare, a şi admis o cerere a creditoarei W.B. S.A., sucursala Oradea, ordonând executarea silită asupra imobilului menţionat.
Pe de altă parte, Curtea reţine că în cuprinsul contestaţiei la executare nu sunt aduse în discuţie împrejurări de natură a face obiectul unei opoziţii la executare în sensul prevăzut de art. 62 din Legea nr. 58/1934, text legal care nici nu a fost invocat de către contestatori.
Prin urmare, este lipsită de relevanţă în speţă împrejurarea că Judecătoria Oradea a învestit cu formulă executorie biletul la ordin care, alături de un contract de credit bancar, configurează titlul de care s-a prevalat intimata creditoare pentru a iniţia formele de executare silită.
Aşa fiind, urmează a se stabili că Judecătoriei Arad îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Arad competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de G.G. şi G.L. împotriva executării silite solicitate de creditoarea W.B. S.A., sucursala Oradea.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1361/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1323/2003. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
