ICCJ. Decizia nr. 1352/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1352
Dosar nr. 9798/2003
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin acţiunea formulată la 31 octombrie 2002 reclamantul I.I. a chemat în judecată Statul Român în baza Legii nr. 10/2001 solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fie despăgubit cu suma de 500.000.000 lei pentru o casă ce i-a fost demolată ilegal în 1960.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr. 159 din 5 martie 2003 a respins acţiunea ca prematură.
S-a constatat că petiţionarul a înaintat către Prefectura judeţului Suceava, o notificare de despăgubiri care în mod corect i-a răspuns că cererea va fi înaintată la Ministerul Finanţelor care în urma analizei ce o va face se va pronunţa şi-i va comunica soluţia.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 72 din 17 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant şi care a criticat soluţia de fond pentru nelegalitate.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că este de necontestat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri, fiind proprietarul imobilului, dar petiţionarul trebuia să aştepte răspunsul de la Ministerul Finanţelor şi nu să se adreseze direct instanţei de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs, reclamantul care a criticat soluţiile instanţelor pentru împrejurarea că acţiunea sa nu este prematură deoarece de la notificarea făcută la 28 noiembrie 2001 nu a primit nici un răspuns.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru următoarele considerente:
Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 prevede în art. 21 că persoana îndreptăţită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana deţinătoare iar în termen de 60 de zile, potrivit art. 23 din aceeaşi lege unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii.
În cadrul acestei proceduri este prevăzută calea de urmat când nu este posibilă restituirea în natură, cum este cazul în speţă.
Deţinătorul este obligat să-i facă petiţionarului o ofertă de restituire prin echivalent conform art. 24 al legii.
Câtă vreme dispoziţiile legii prevăd obligaţii concrete pentru diversele persoane juridice implicate în procedurile de restituire şi instituire şi termene pentru îndeplinirea acestora, în mod greşit instanţele au apreciat acţiunea reclamantului ca fiind prematură, de la notificarea adresată de acesta trecând peste trei ani.
Pe cale de consecinţă, recursul se va admite, se va casa Decizia curţii de apel şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 72 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2003. Civil. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 11/2003. Civil. Legea nr.10/2001- despagubiri.... → |
|---|
