CSJ. Decizia nr. 1377/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1377Dosar nr.312/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr.123 din 17 octombrrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit recurentul-pârât Consiliul local al Municipiului Timişoara şi intimata-reclamantă B.M..
Procedura completă.
Se referă faptul că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 aprilie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Timişoara solicitând, în calitate de succesoare a foştilor proprietari tabulari, să se constatecă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a i se restitui în natură imobilul în litigiu, să fie obligat pârâtul să îi recunoască dreptul de proprietate, să se dispună intabularea acestui drept în cartea funciară în temeiul Legii nr.10/2001.
Tribunalul Timiş, prinsentinţa civilă nr.483/13 mai 2002, a respins acţiunea, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art.24 alin.7 şi 8 din Legea nr.10/2001 tribunalul are competenţa de a soluţiona contestaţia formulată de persoana îndreptăţită împotriva deciziei prevăzute la alin.1, instanţa neputându-se substitui deţinătorului imobilului şi să dispună restituirea acestuia.
Cum în speţă nu s-a emis Decizia sau dispoziţia motivată, - mai arată instanţa -, acţiunea este prematur formulată.
Prin Decizia civilă nr.123 din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr.483/13 mai 2002 a Tribunalului Timiş, pe care adesfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel,în esenţă, instanţa de apel a reţinut că, deşi reclamanta a notificat persoana deţinătoare, aceasta din urmă nu a emis decizie sau dispoziţie în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, situaţie în care reclamanta era îndreptăţită să formuleze acţiunea având ca obiect restituirea în natură a imobilului sau să primească echivalentul acestuia.
Împotriva acestei decizii, Consiliul Local al Municipiului Timişoara a declarat recurs, susţinând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.24 alin.7 şi 8 din Legea nr.10/2001.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
Instanţa de apel a apreciat desigur că, prin soluţia pronunţată astfel, prima instanţă nu a judecat cauza în fond.
Trimiţând cauza spre rejudecare instanţa de apel a încălcat însă norma imperativă procesuală prevăzută de art.297 alin.1 C.proc.civ., potrivit căreia, într-o asemenea ipoteză, găsindu-se apelul întemeiat, se va anula hotărârea apelată şi se va judeca procesul pronunţându-se o hotărâre definitivă.
Rezultă că, în considerarea acestei dispoziţii şi a argumentelor pe care le-a avut în vedere, instanţa de apel era datoare să aplice regula fundamentală instituită de textul citat privind desfiinţarea hotărârii atacate şi judecarea cauzei şi nu să trimită cauza spre rejudecare tribunalului..
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art.312, 313 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea atactaă cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre rejudecare în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr.123 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1417/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1379/2003. Civil → |
|---|
