CSJ. Decizia nr. 1379/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1379
Dosar nr. 362/2003
Şedinţa publică din 4 aprilie2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315din4 octombrie 2002a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 3122/2002.
La apelul nominal s-au prezentat: contestatorul S.T.I., reprezentat de avocat A.P.şi intimata A.L., prin avocat P.M..
Procedura completă.
Avocat A.P.solicită admiterea contestaţiei în anulare formulate, precizând că se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 C.proc.civ...
Avocat P.M. pune concluzii de respingere a contestaţiei în anulare.
CURTEA
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.T.I.a formulat contestaţie în anulare, în contradictoriu cu A.L. împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie în temeiul art. 317 pct. 1 şi 318 C..proc.civ.
Se susţine în motivarea contestaţiei că la primul termen de judecată din 4 octombrie 2002 la Curtea Supremă de Justiţie, cauza a fost soluţionată, deşi cel în cauză nu primise citaţie şi că soluţia de anulare a recursului ca insuficient timbrat se întemeiază pe o greşeală materială, rezultată din calculul eronat al taxei de timbru datorate.
Contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 C.proc.civ.., întrucât la primul motiv întemeiat pe prevederile art. 317 pct. 1 C.proc.civ.. s-a renunţat, nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 318 C.proc.civ.ilă hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Se susţine pe acest temei că soluţia de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la bază o eroare materială rezultând dintr-un calcul eronat al taxei de timbru.
Susţinerea este nefondată întrucât Curtea Supremă de Justiţie i-a făcut cunoscut prin citaţie recurentului să completeze taxa de timbru cu 1.142.500 lei şi timbru judiciar în valoare de 25.000 lei.
Recurentul nu a satisfăcut această cerinţă legală şi nici nu s-a prezentat la proces.
Apărarea contestatorului în sensul că taxa judiciară de timbru nu trebuia calculată în raport de cursul leu-dolar, faţă de care a apărut acea diferenţă, nu este de primit în situaţia în care obiectul litigiului l-a format suma de 14.000 USD, acordată prin hotărâre şi ca atare în mod corect a fost calculată taxa de timbru, în considerarea cursului leu-dolar la data primirii dosarului în recurs. Astfel în raport de cursul de 33.000 lei/1 USD s-a stabilit corect taxa de timbru la valoarea de 9.442.500 lei, în raport de care a apărut diferenţa neplătită.
În consecinţă, soluţia adoptată nu se întemeiază pe o eroare materială, situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile legale menţionate, contestaţia urmând a fi respinsă.
De altfel, în situaţia în care recurentul nu era de acord cu cuantumul taxei de timbru stabilite, era în drept să uzeze de calea contestaţiei la organele fiscale competente, în condiţiile art.1 din Legea 146/1997 şi nu să formuleze calea de atac extraordinară de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1377/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1361/2003. Civil → |
|---|
