ICCJ. Decizia nr. 1399/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1399
Dosar nr. 3300/2003
Şedinţa publică de la 23 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă de 7 august 2001 la Tribunalul Suceava, reclamanţii M.T., S.B. şi C.M. au contestat dispoziţia nr.45 din 5 iulie 2001 emisă de Primăria comunei Dorneşti, judeţul Suceava prin care a fost respinsă notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea cotei de 2/3 din imobilul situat în comuna Dorneşti, judeţul Suceava identificat sub nr. 350 compusă din casă de locuit, anexe şi terenul aferent preluat abuziv din proprietatea antecesorului lor C.I. în anul 1959.
Din cuprinsul dispoziţiei atacate şi a motivării ataşate rezultă că soluţia de respingere a notificării a avut în vedere pe de o parte faptul că persoanele îndreptăţite nu ar fi făcut dovada calităţii de moştenitori ai pretinsului proprietar, pe de altă parte că imobilul aflat în coproprietate a fost naţionalizat de la I.C., ceilalţi coproprietari cetăţeni de origine germană fiind repatriaţi în anul 1940.
Soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 298 din 11 iunie 2002, Tribunalul Suceava a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în lipsa unui certificat de moştenitor reclamanţii nu ar fi făcut dovada calităţii de moştenitori faţă de toţi cei trei coproprietari ai imobilului, din probe rezultând exclusiv raporturile de rudenie cu unul dintre aceştia, respectiv C.F.
Hotărârea primei instanţe a fost schimbată integral ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanţi prin decizia nr. 31 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Instanţa de apel a admis contestaţia reclamanţilor şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 45 din 5 iulie 2001 de respingere a notificării, obligând pe pârât să restituie acestora în natură cota de 2/3 din imobilul nr. 350 situat în vatra comunei Dorneşti judeţul Suceava.
Instanţa de apel a constatat din înscrisurile înfăţişate de părţi că imobilul proprietatea lui C.J. decedat în anul 1941 a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
Totodată, s-a stabilit că reclamanţii în calitate de descendenţi ai lui C.F. la rândul său decedat, fiul proprietarului C.J., sunt îndreptăţiţi la restituirea cotei din imobil ce revenea descendentului lor direct, dar în calitate de rude în linie colaterală ca fraţii tatălui lor decedat, I. şi S., şi la moştenirea acestora faţă de care sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal Primăria comunei Dorneşti prin Primar care a susţinut în esenţă că în lipsa unor dovezi concludente, instanţa de apel ar fi reţinut greşit atât preluarea abuzivă a imobilului cât şi faptul că aceasta ar fi fost proprietatea antecesorilor lor.
Recursul nu este fondat.
Dovada dreptului de proprietate al autorilor persoanelor îndreptăţite asupra imobilului în litigiu a fost făcută în cauză cu înscrisurile oficiale produse de părţi din are, cele mai multe emanau de la autorităţile competente printre care se număra şi recurenta şi anume, certificat de carte funciară emis de Judecătoria Mixtă Rădăuţi la 8 octombrie 1948, plan de situaţie şi planşa cadastrală privind clădirea şi terenul proprietatea autorilor reclamanţilor, extras de carte funciară, foaia de proprietate, adeverinţe eliberate de Primăria comunei Dorneşti.
Câr priveşte preluarea abuzivă a imobilului, situaţia a fost neîndoielnic stabilită, fiind confirmată prin însuşi dovezile emise de la recurenta-pârâtă în evidenţele căreia se face menţiunea „clădire naţionalizată” fără precizarea nici-unui act normativ, sau a datei naţionalizării.
De altfel, recurenta-pârâtă căreia îi revenea, în calitate de deţinător, sarcina probei în acest sens, nu a dovedit nici existenţa unui titlu valabil de proprietate, nici faptul pretins prin dispoziţia de respingere a notificării, ca imobilul nu ar intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 10/2001 pentru că ar fi fost părăsit în anul 1940 de către o parte dintre coproprietari prin repatriere în Germania şi totodată, că aceştia ar fi putut fi despăgubiţi de statul german.
Dimpotrivă, în cauză s-a dovedit prin înscrisurile de stare civilă şi relaţiile emise de Serviciul de Evidenţa Informatizată a Persoanei Suceava şi de Parohia Romano-Catolică Suceava, că antecesorii reclamanţilor erau de origine etnică poloneză iar proprietarul a decedat în România în anul 1941.
În consecinţă, recursul se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Dorneşti jud. Suceava împotriva deciziei civile nr. 31 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă pe recurenta-pârâtă Primăria comunei Dorneşti judeţul Suceava la 11 milioane lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1055/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs → |
|---|
