ICCJ. Decizia nr. 141/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 141.
Dosar nr. 4280/2003
Şedinţa publică din 20 februarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2002, Ţ.M., grefier, a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita pentru a fi obligaţi să-i restituie sumele de bani încasate, prin reţinerea procentului de 7% din salariul lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Tribunalul Harghita a chemat în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii judecătoreşti pentru a fi obligată la înapoierea plăţii făcute reclamantei în caz de admitere a acţiunii principale.
Tribunalul Harghita, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1026 din 14 august 2002, a admis acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie, aşa cum au fost formulate.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia 932 din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile pârâtului Ministerul Justiţiei şi a chematului în garanţie.
Soluţia instanţelor a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 în raport de care, s-a apreciat că, în speţă, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea acţiunii şi, corelativ, a cererii de chemare în garanţie, ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluţiei de admitere a acţiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acţiune, este o plată datorată.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele plăţii nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acţiunii, rezultă că soluţia atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei 932/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 1026 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi rejudecând respinge acţiunea formulată de reclamanta Ţ.M. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
Respinge cererea de chemare în garanţie a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile 1026 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi deciziei nr. 932/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 februarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1417/2003. Civil → |
|---|
