ICCJ. Decizia nr. 145/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 145
Dosar nr. 984/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3711/2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta C.N. H. SA a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroşani, solicitând instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 1201/2002 emisă de Primăria Municipiului Petroşani privind respingerea cererii de restituire a imobilului înscris în CF 548 Petroşani, nr.top. 199, 188, 192 şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului menţionat, iar în situaţia în care aceasta nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că solicită restituirea în natură a imobilului în calitate de persoană juridică îndreptăţită conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind succesoarea S.A. R. Petroşani înfiinţată în anul 1991, imobil preluat abuziv de Statul Român în temeiul Legii nr. 119/1948.
Prin sentinţa civilă nr. 1484 din 26 septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta, fostă întreprindere socialistă de stat, nu este continuatoarea persoanei juridice de la care bunul s-a naţionalizat, pentru a invoca măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 7/A din 18 ianuarie 2003, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, menţinând soluţia instanţei de fond, motivând hotărârea în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 184/2002.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C.proc. civ., susţinând, în esenţă, că art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu condiţionează îndreptăţirea la măsuri reparatorii de calitatea persoanei juridice de întreprindere particulară.
S-a mai arătat că hotărârea dată încalcă principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 1 din C. civ., deoarece acţiunea a fost promovată la 17 aprilie 2002, dată la care OUG nr. 184/2002 nu intrase în vigoare, precum şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra probelor administrate de reclamantă şi care dovedeau calitatea ei de continuatoare a S.A.R.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat (…) după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de articolul sus-amintit este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă (…).
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat în mod corect textul menţionat, pe baza actelor dosarului.
Astfel, s-a reţinut corect că, în condiţiile în care fosta S.A.R. pentru exploatarea minelor de cărbune Lupeni şi-a încetat personalitatea juridică după naţionalizare, iar patrimoniul său a fost preluat de S.A. S. în anul 1949, nu se poate vorbi în speţă de continuarea activităţii.
Instanţele au pronunţat o hotărâre temeinică şi legală prin respingerea acţiunii, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege invocat.
De altfel, prin OUG nr. 184/2002, art. 3 al Legii nr. 10/2001a fost completat, precizându-se că ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile, societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul acestei legi.
Nu se poate reţine critica privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, deoarece instanţa de apel a făcut referire la modificările operate prin OUG nr. 184/2002 doar ca o explicare a textului art. 3 lit. c)invocat, ca o argumentare în plus în motivarea soluţiei date.
Înscrisurile depuse în cauză şi analizate de instanţe demonstrează că reclamanta nu estecontinuatoarea în drepturi a întreprinderii private ale cărei bunuri au fost naţionalizate şi ar fi contrar raţiunii legii ca o întreprindere cu capital integral de stat să solicite de la stat retrocedarea unui bun ce a fost naţionalizat de la o întreprindere cu capital privat.
Astfel că nici celelalte motive invocate nu sunt întemeiate, iar pentru considerentele de mai sus, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N. H. SA împotriva deciziei nr. 7/A din 18 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi16 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 141/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
