ICCJ. Decizia nr. 146/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 146
Dosar nr. 985/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Hunedoara şi înregistrată sub nr. 3632/2002 reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâţii E.M. Petrila şi C.N.H.Petroşani, solicitând ca prin sentinţă să se dispună:
- anularea dispoziţiei nr. 75 din 22 februarie 2002 emisă de pârâte prin care i s-a respins solicitarea de a i se acorda despăgubiri băneşti pentru terenul de 5440 mp, înscris în C.F. 23 Petrila la nr. top. 1936/1 – 1937, 1939, 1940/b, afectat de ape datorită unor lucrări ce au dus la devirea râului Jieţ şi pentru care pârâţii au oferit la schimb un alt teren din cele trei variante propuse;
- obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri anuale de 5440 USD, cuantumul acestora putând fi stabilit şi prin negocieri ori expertize în condiţiile Legii nr. 10/2001;
- obligarea pârâţilor la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului cu începere din anul 1998;
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate, tribunalul a reţinut în primul rând că formulând acţiunea abia la data de 18 aprilie 2002, reclamantul a depăşit termenul imperativ, de decădere, de 30 de zile, prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea în justiţie a ofertei, care i-a fost comunicată la 6 martie 2002.
Pe de altă parte, pe fondul litigiului, tribunalul a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr. 2784/1996 a Judecătoriei Petroşani, definitivă şi irevocabilă, s-a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate tabulară asupra întregului teren, inclusiv pentru cei 5440 mp afectaţi de ape iar pârâţii au fost obligaţi la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului pe trei ani anteriori introducerii acţiunii.
În consecinţă, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au aplicare, pretenţiile reclamantului urmând a fi soluţionate de către instanţele de drept comun, potrivit competenţelor lor.
Apelul declarat de reclamant, şi prin care acesta a solicitat schimbarea sentinţei în admiterea acţiunii, a fost respins, cu o motivare similară, de către Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 112 din 20 decembrie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o şi invocând în drept „art. 304 pct. 4 şi 5 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ.".
În motivarea recursului, a arătat în esenţă că:
- în mod greşit instanţele au considerat depăşit termenul legal de a formula acţiunea, întrucât respingerea ofertei de către reclamant s-a făcut motivat;
- solicitarea sa se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001;
- despăgubirile băneşti pe care le pretinde sunt justificate datorită atitudinii negative a pârâtelor.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând soluţiile pronunţate în cauză în lumina probatoriilor administrate şi având în vedere criticile formulate, Curtea reţine următoarele:
Este de relevat în primul rând că indicarea în drept a motivelor de recurs este în contradicţie cu criticile formulate. Astfel, în cauză nu se poate reţine nici depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti (art. 304 pct. 4 C. proc. civ.) şi nici încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). Modul în care sunt formulate criticile permit într-o mult mai mare măsură să se verifice incidenţa prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sens în care Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. final C. proc. civ.
Examinând cauza prin această prismă, Curtea reţine că recursul este nefondat.
În mod corect instanţele au apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant refuzând oferta de schimb şi formulând acţiune în justiţie cu mult după expirarea termenului imperativ de 30 de zile.
Pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă recurentului reclamant i s-a recunoscut calitatea de proprietar tabular a întregului teren, inclusiv partea afectată de ape pentru care pârâţii au propus trei variante de schimb echitabile, ce urmează să-şi producă efectele.
Aşa fiind, cum hotărârile pronunţate sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 112/A din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2241/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1412/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
