CSJ. Decizia nr. 2241/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2241Dosar nr.470/2003
Şedinţa publică din 28 mai 2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.E.împotriva decizieinr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: contestatoarea P.E., personal, intimaţii N.E., A.G.personal, lipsind intimaţii N.C., N.O., B.L.şi A.G..
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă părţilor cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost învestită.
Contestatoarea P.E.solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Civilă.
Intimatul A.G.este de acord cu admiterea contestaţiei iar intimata N.E. a pus concluzii de respingere a contestaţiei în anulare.
CURTEA
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Investit cu soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune introdusă de reclamanta N.E. împotriva pârâţilor B.L., P.E., A.A.şi P.E.(respectiv, împotriva moştenitorilorultimelor două pârâte, decedate în cursul procesului, A.G. şi A.G.), precum şi cu cererea reconvenţională formulată de pârâţi împotriva reclamantei şi a părinţilor ei N.C. şi N.O., Tribunalul Bucureşti, Secţia a III a civilă, prin sentinţa nr.1511 din 22 decembrie 1999, a admis în parte atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţionalăşi, în consecinţă:
A constatat că reclamanta şi defunctul P.I.H.au dobândit, în indiviziune şi cu contribuţie egală: un autoturism Dacia – 1300; un televizor NEI; o garnitură de mobilă Chipenddale; au achitat rate pentru apartamentul reclamantei, situat în Şoseaua Pantelimon nr.356, Bucureşti, şi au adus îmbunătăţiri aceluiaşi imobil, conform valorilor precizate în dispozitivul sentinţei.
S-a dispus ieşirea din indiviziune prin includerea autoturismului în lotul pârâţilor şi a celorlalte bunuri şi valori în lotul reclamantei, care a fost obligată la plata sumei de 61.600.992 lei cu titlu de sultă.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV a civilă, care prin Decizia nr.385 din 28 iunie 2000, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a inclus în masa partajabilă şi apartamentul situat în str.Puţul lui Zamfir nr.3, bloc 30, parter, Sectorul 1 Bucureşti, dobândit de reclamantă şi defunctul P.I.H. cu contribuţie egală, a atribuit acest bun, în indiviziune, pârâţilor-reclamanţi, a înlăturat dispoziţia de obligare a reclamantei la plata sultei şi a obligat pe pârâţii-reclamanţi să-i plătească acesteia suma de 168.361.028 lei cu titlu de sultă.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâţii P.E., B.L., A.G. şi A.G.au declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr.44 din 15 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie,Secţia Civilă.
La data de 4 februarie 2003 P.E.a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei instanţei de recurs, susţinând că atât aceasta cât şi hotărârile instanţelor inferioare sunt netemeinice, cum o demonstrează probele administrate în cauză, inclusiv recunoaşterea intimatei-reclamante N.E. că nu a locuit niciodată cu defunctul frate al contestatoarei, P.I.H..
În spijinul demersului său juridic,contestatoarea nu a invocat nici un temei de drept.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art.317 C.proc.civ.– lipsa de procedură pentru ziua când s-a judecat pricina şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă – şi de art.318 C.proc.civ.– dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale şi omiterea din greşeală de a cercetavreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin contestaţia în anulare se urmăreşte reparareaneregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul. În ceea ce priveşte eroarea materială, legea se referă la greşeli materiale evidente de ordin procedural, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor şi cu modul în care instanţa a stabilit situaţia de fapt.
În sfârşit, în cazurile de aplicare a art.317 C.proc.civ., textul citat mai impune condiţia ca motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În cauză, contestatoarea nu a invocatvreunul din motivele prevăzute de dispoziţiile legale citate limitându-se a afirma că hotărârile pronunţate sunt netemeinice, susţineri formulate şi în recursul ce i-a fost respins prin Decizia vizată, astfel încât contestaţia în anulare îndreptată împotriva acesteia nu poate fi primită şi urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de P.E.împotriva deciziei nr.44 din 15 ianuarie 2003 a CurţiiSupreme de Justiţie – Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2240/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 146/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
