ICCJ. Decizia nr. 1412/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1412
Dosar nr. 4214/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2002, F.L., grefier, a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita pentru a fi obligaţi să-i restituie sumele de bani încasate, prin reţinerea procentului de 7 % lunar, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Tribunalul Harghita a chemat în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligată la înapoierea plăţii făcute reclamantei în caz de admitere a acţiunii principale.
Tribunalul Harghita, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1032 din 14 august 2002, a admis acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie, aşa cum au fost formulate.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia 922 din 8 noiembrie 2002, a admis recursurile pârâtului Ministerul Justiţiei şi a chematului în garanţie.
Soluţia instanţelor a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 în raport de care, s-a apreciat că, în speţă, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea acţiunii şi, corelativ, a cererii de chemare în garanţie, ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluţiei de admitere a acţiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acţiune, este o plată datorată.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele plăţii nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acţiunii, rezultă că soluţia atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 922 din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 1032 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi rejudecând respinge acţiunea formulată de reclamanta F.L. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
Respinge cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 1032 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi deciziei nr. 992/R din 8 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1413/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
