ICCJ. Decizia nr. 149/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 149
Dosar nr. 1046/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4913/2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul H.M.D.G. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, solicitând restituirea terenului în suprafaţă de 399 mp situat în Bucureşti,şi obligarea la o despăgubire de 300.000 USD pentru restul de teren în suprafaţă de 441 mp şi două clădiri demolate.
În motivarea acţiunii s-a arătat că cererea este formulată în baza Legii nr. 10/2001, imobilul aparţinând mamei reclamantului conform actului de vânzare-cumpărare nr. 12577/1928, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
S-a arătat că autoarea reclamantului era exceptată de la naţionalizare, fiind casnică şi soţie de medic.
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 4 martie 2002, Tribunalul Bucureşti , secţia a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinându-se că, fiind bazată pe Legea nr. 10/2001, este necesară parcurgerea a două etape, cea administrativă, obligatorie, potrivit art. 21 alin. (1), art. 5, art. 47 alin. (2) şi art. 48 din lege şi o etapă de control judiciar facultativ.
Or, reclamantul s-a adresat direct instanţei de judecată, fără a parcurge iniţial etapa administrativă, astfel încât acţiunea apare ca neîntemeiată.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 7/A din 13 ianuarie 2003 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea ca prematur introdusă.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deţinătoare are obligaţia să se pronunţe prin decizie asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, or, în speţă, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată anterior expirării acestui termen.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a soluţionat apelul în baza excepţiei de prematuritate a cererii de chemare în judecată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând nerespectarea, de către instanţă, a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001; întrucât pârâtul nu a emis dispoziţia prevăzută în articolul menţionat în termen de 60 de zile, de la notificare, lipsa răspunsului echivalează cu refuzul de a restitui bunul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, iar conform art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Din interpretarea acestor texte rezultă, fără echivoc, că lipsa răspunsului de la deţinătorul imobilului echivalează cu refuzul de a restitui bunul, iar consecinţa juridică pentru persoana îndreptăţită este posibilitatea de a ataca în justiţie în termen de 30 de zile.
Ca atare, se impune casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul H.M.D.G. împotriva deciziei nr. 7/A din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează această decizie, precum şi sentinţa nr. 299 din 4 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare în fond la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1495/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1477/2003. Civil → |
|---|
