ICCJ. Decizia nr. 1549/2003. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1549
Dosar nr. 436/1/2003
99/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 1 martie 2000, reclamanta P.O. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin D.G.F.P. Constanţa, Consiliul local Eforie, Primarul oraşului Eforie şi SC U. 96 SRL Eforie Sud, solicitând ca aceştia să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate, posesie şi folosinţă imobilul situat în Eforie Nord, compus din 660 mp teren, corespunzător lotului nr. 188 (fost 72) din planul de parcelare al oraşului, şi o locuinţă formată din 3 camere, hol şi dependinţe, edificată în perioada interbelică.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe art. 480 şi art. 481 C. civ., coroborate cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, reclamanta a susţinut că:
- terenul revendicat a fost dobândit în anul 1934 de către T.V., fratele său, decedat la 11 ianuarie 1973;
- pe acest teren, defunctul a edificat, în perioada interbelică, locuinţa solicitată, înregistrată la autorităţile locale;
- imobilul a fost apoi naţionalizat, conform Decretului nr. 92/1950, poziţia 245, pe numele P.V., în loc de T.V.;
- este unica moştenitoare a defunctului şi a notificat pârâţilor SC U. 96 Eforie Sud (în administrarea căreia se află imobilul) şi Consiliul local Eforie să nu încheie acte de înstrăinare.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 494 din 13 iunie 2000, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că o simplă eroare materială nu duce la ilegalitatea măsurii de naţionalizare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 266 din 10 noiembrie 2000, a admis apelul declarat de reclamantă (prin procurist D.M. ) şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor la lăsarea apelantei în deplină proprietate şi posesie a imobilului (600 mp teren şi locuinţă de 3 camere şi dependinţe).
S-a reţinut că bunul revendicat nu a intrat niciodată în proprietatea statului deoarece a fost naţionalizat pe numele altei persoane.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 5604 din 11 decembrie 2001, a admis recursurile declarate de pârâţii Consiliul local Eforie şi SC U. 96 SRL Eforie, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, cu motivarea că reclamanta trebuie să prezinte titlul de proprietate, să facă dovada edificării construcţiei în perioada interbelică şi să depună, în copie certificată, anexa Decretului nr. 92/1950.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 714 din 2 iulie 2002, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului şi edificării construcţiei de către defunctul său frate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 147 din 27 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat, cu motivarea că apelanta nu a depus titlul de proprietate şi nu a dovedit ridicarea construcţiei în perioada interbelică.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimelor două hotărâri, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că a dovedit atât dreptul de proprietate al defunctului asupra terenului revendicat, cât şi construirea de către acesta a unei locuinţe în perioada interbelică.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin încheierea din 24 octombrie 2003, a suspendat judecata la cererea recurentei, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
După repunerea pe rol a cauzei, din oficiu (la 19 octombrie 2005), procuratorul recurentei-reclamante a comunicat, în scris, că litigiul s-a stins şi ca urmare a restituirii imobilului revendicat, prin Dispoziţia nr. 601/2003 emisă de Primarul oraşului Eforie în temeiul legii sus menţionate.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.O. împotriva deciziei nr. 147 A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1496/2003. Civil. Litigiu de munca - Legea... → |
|---|
